în orice țipăt este un bec aprins

Deși inițial, elementele componente par să nu aibă vreo legătură unul cu altul, se observă spre final că sunt destul de închegate ca imagistică și transmit același mesaj sugerat de titlu. De altfel, nuanța un pic urbanistică și fluxul intern, acceptarea trecutului și optimismul îndreptat spre înainte, fac din acest poem unul plăcut.

Însă, unele elemente sunt un pic forțate cred eu: \"nasc o bancă\"; \"liniștea/ este trasă afară de păr\" - parcă nu se potrivesc contextului. Dacă ar fi fost tratat tot poemul în acest fel, atunci nu era problemă; dar până la ultimele două strofe estetica este un pic mai diferită, mai expresionistă.

și ar mai fi un mic typo: \"satelit\" în loc de \"satleit\"

Cheers!

\"prima ta linie
trasă pe caietul de clasă
sau pe nas\" - iata o asociere de imagini care nu face nici cat o ceapa degerata;

\"îți pui mâinile pe pereți
acestea fug\" - care acestea? peretii? un perete, doua pereti?

\"se aude un strigăt de femeie
semn că
i-a plăcut\" - dom\'le, cu asta chiar m-ai dat gata, i-ai aratat cotu si piscotu poeziei fara nici o remuscare

judecand dupa aceasta productie, esti un neavenit in literatura, stimate coleg de site. ar trebui sa lasi tagma autorilor pentru a te alatura mai degraba celei a cititorilor, din ce in ce mai imbatranita si mai subtire.

marius, exista doua voci in poezia asta dupa cum bine ai observat.
ioan, daca sunt neavenit de ce ai mai lasat acest comentariu \'\'elaborat\'\'? tu nici macar in tagma cititorilor nu te poti incadra, ca vad ca esti pe langa rau de tot.