pesemne marea

poezia se suprapune pe o imagine atât de curată ca simbol:mare, îndrăgostiți, pescăruși, pescari,încât simți că se tot prelungește\" o liniște cu umeri plecați\"
peste toate diminețile ce le vei avea,mult calm, multă împacare cu sinele,
un singur reproș, dacă îmi este permis, sticlele de plastic- zgârie, rup, discordante pe \"crema de zahăr ars\",
cu stimă,L

pei sticlele sunt acolo ca sa nu se inece in peisaj. ca tot vorbim de mare :)
multumesc de citire si de verbalizare
numai bine

fii serios, titul pare de la cătălin crișan, bietul de el. poate îl schimbi, nu? :)

iar textul, deși frumos, nu are assolutamente niciun punct de inflexiune. e muuuult prea liniar & egal cu sine.

singura imagine faină (pt. că - repet - ai doar imagini, fără nicio inflexiune și pare că totul e doar un exercițiu de versificare când stai la 2 mai pe plajă) îmi pare cea a bătrânului cu sticlele de plastic agățate în jurul coapselor. poate acolo ai putea introduce o ruptură. o alunecare. ceva.

macar sa vina un compozitor sa imi ia textul sa faca din el slagar pentru mamaia \'09. :)