Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

copilăria se duce când îți dai seama că nu porți îngeri la subraț și începi să te razi

2 min lectură·
Mediu
într-o zi am primit un buzdugan
vată pe băț
vată pe băț

*
și bunicul ăsta
cât de înalt este bunicu
buniculeeeeeeeeeee oprește-teeeeeee

trece ziua
trec soldățeii în coloană
sub framul obez
*
.lingura cu supă.

chipul mamei
trece în lingura cu supă
apoi iar în fața mea
iar în lingura cu supă

nu râde mănâncă
și un nerostit
crești naibi crești
*
și somn somn somn somn somn
somn somn somn somn
somnul ca o mobilă pe care nu se așterne
praf
*
fata vecinului are chef de joacă
ce bine că există scări să pot coborî la ea
nu am tată nu am mamă

în holul blocului vocea ei
răsună eu nu am curaj să vorbesc

îmi zice că face pipi
și se așază în poziția aceea lângă calorifer
apoi ridicându-se
s-a spart țeava și râde

îi arăt că pot atinge cutiile poștale
dar nu pot și cad
ieri le-am atins
sunt urmele mele pe praful de deasupra
mi-a spus buni

genunchii sunt roșii ca doi sori la asfințit
un nene mă vede și zice zâmbind
nu e grav pune pipi pe rană
mă duc repede la balta de la calorifer
mă pun în genunchi
și spun
înger îngerașul meu ...
*
noaptea vin păsări care
îmi ciugulesc hainele
știu asta pentru că
într-o seară
am văzut-o pe mama cum deschide geamul
*
aseară tata
a vorbit cu mulți stropi de scuipat
așa cum nu am voie eu
iar o să bage mama mașina de spălat
și o să plângă
*
fata vecinului este de azi soția mea
mama ei urmează să ne facă
un copil
043.592
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
268
Citire
2 min
Versuri
62
Actualizat

Cum sa citezi

ștefan ciobanu. “copilăria se duce când îți dai seama că nu porți îngeri la subraț și începi să te razi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/1835001/copilaria-se-duce-cand-iti-dai-seama-ca-nu-porti-ingeri-la-subrat-si-incepi-sa-te-razi

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

O poveste a copilăriei impresionantă și surprinzător de cuprinzătoare, sclipind din frumuseți, pe care le uitasem. Vârfurile sunt versurile „somnul ca o mobilă pe care nu se așterne / praf” și „genunchii sunt roșii ca doi sori la asfințit” (nu „la amiază”, pentru că amiaza este mijlocul zilei, când Soarele nu este roșu). Titlul este nepotrivit, față de gingășiile de puf care urmează, prin faptul că este explicativ, în loc să fie sugestiv, descurajând abordarea poeziei.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
asfintit era scris si in ciornele mele. cum de a ajuns amiaza, habar nu am. multumesc de atentionare.
titlul nu se vrea exploziv, cum nici poezia. si nu cred ca este explicativ pt ca titlul vine din alt punct de vedere, iar poezia din altul.
cel putin asa zic eu.
multumesc de citire si de semn.
stefan
0
@nica-madalinaNMnica mădălina
titlul e intrigant si asta e bine. textul e copilaros si asta e bine. ce ma fac insa daca nu ma impac cu asocierea dintre cele doua?
cam atat am sa reprosez textului, situarea in alta zona de tonalitate si timbru fata de cele ale titlului. care, luat in sine, mi a placut mult.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
știu ca sunt doua voci. vocea din poezie este, sau se vrea, vocea \'aidoma\' din copilarie. vocea din titlu este cea de acum. cum se spune in reclama: nu este un mix potrivit?:)
m-am gandit si eu la disonanta, si e posibil sa recilcez titlul pentru un poem viitor pt. ca si mie imi place.
zi faina
0