Poezie
Sentiment străin de noi
1 min lectură·
Mediu
te-am așezat mai la stânga
arăți albastru
în umbra genunchiului ud
care ne înconjoară
vorbim despre incompatibilitatea
circumferinței întoarse
a brațeleor noastre
cu pielea
îmi zâmbești ironic
încât aproape că
îți miros zâmbetul
a buze
ne număram simetric cu un compas pe frunte
ca la piață strigăm centimetru de piele
îl economisim pentru zilele
în care nu vom mai avea sânge
viața ne strigă pe geam
cu perfuziile atârnate de ceasuri
să lipim afișe cu ‘Pierdut culoare ‘
pe coridoarele ce urcă înalt
rimelul ți se înfinge în ochi
albul cred că te doare tare
mă strângi adânc de mână
apa de pe pielea ta
a prins să zboare
și nu credeam că o să ajung aici
un aur de sticlă fără șansă
un fel de magie învechită
de cuvinte
și de taină
083841
0

cu drag tavy.