staturi de mateloți

în timp ce afară fulgeră când își aduce aminte de noi
pe ferestrele mari ale sălii pot vedea de pe scăunel
vapoarele cum se apropie cu pești lipiți de vele
prin întunericul format de mulțimea mateloților

privindu-mi apoi liniștit degetele
își încheie gândul un violonist în plin concert
mă văd fugind de o mie de ani
sărind linii de tren uitate în pădure
pe urmele tale cu tine pe urme
sau ceva în genul ăsta
dragă