Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

mii mii mii și mici de tot

1 min lectură·
Mediu
până să devină trecut
prezentul se repetă la exasperare
pe sub păsările care nu fac notă discordantă
niciodată

e noapte dar nu îmi e teamă au zis-o alții înainte de foarte multă vreme
ca într-o pădure aud zgomote în cameră
cineva din sălbăticie șterge praful amușină obiectele dragi
compuse din clopote în loc de atomi

observ în fiecare secundă schimbarea la față a întunericului
așa am învățat că se face dimineață prima oară
în camera de la șosea a bunicilor
unde cai cu șei numerotate fragmentează luminile farurilor

totul
inclusiv călătoria aia din care m-am întors
mai degrabă stors decât pe același drum
cu biletul uitat prea pe fugă la recepție
a fost o plăcere care m-a clătinat
nu am aflat secretul ninsorii
sau al borcanului cu gem din fereastră
dar ce treabă mai am cu toate astea când stau singur în clasă
vântul sună de intrare
mișcă bucățile de cretă spre marginea catedrei
și așa mai departe
022.786
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
158
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

ștefan ciobanu. “mii mii mii și mici de tot.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/14034032/mii-mii-mii-si-mici-de-tot

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nica-madalinaNMnica mădălina
semnatura finala e prea naumiana ca sa apara exact asa, ca o semnatura.

ce spun e ca una e sa apara in text, undeva, lucru ce poate fi privit ca o asumare a unor influente si totodata ca un omagiu, si alta e cand e pusa la final, situatie in care, cel putin pentru, iata, un cititor si iubitor al poeziei naumiene, sterge mult din originilaitatea acestui text.

mi am permis sa las aceasta opinie date fiind discutii mai vechi despre aceeasi expresie care, de altfel, mi e tare draga si mie si nu lipseste nici di incercarile mele de poezie.
0
@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
da, e posibil sa ai dreptate. vine prea la urma si lasa prea mult gustul de Naum. motivul pentru care am pus-o? ieri am descoperit ca aceasta expresie (cu tot cu modul in care este ea folosita) nu ii apartine lui Gellu Naum, ci lui Alfred Jarry, si se gaseste in piesa Ubu cocu, fiind expresia exasperanta a unui personaj secundar. asa ca, pt mine, i s-a sters amprenta exclusiv naumiana, atat din punct de vedere al unei simple expresie cat si a sensului pe care il ia.
multumesc pt punctul de vedere, il voi analiza.
0