Poezie

ce nebuni eram și noi

1 min lectură·30 martie 2013

Mediu

ne îndrăgosteam pe o vreme cu un soare plin de musculițe

aprindeam becurile în beciuri până îi creștea pământului o carapace de lumină

luam caii din tablourile lui magritte

și galopam cu ei pe dubele răsturnate

în urmărirea mingii de ping pong

ne puneam palmele unele peste altele până formam un turn cu degete în loc de cărămizi

era suficient să ne sărutăm

și nu mai auzeam zgomotele aviației inaimice

intram unul în cadavru celuilalt ca într-o școală

scriam cu păsări care erau de fapt cărbuni

dar nici un medicament nu ne vindeca de tenebra cu aripi

ne puneam la mâini potcoave ruginite de sub limbile iubitelor

ne spălam cu apa găsită dimineața pe podea sub pat

și mergeam la joburi cu prăpastia după noi

în care puneam o carte și mâncarea pentru prânz

zăboveam prin baruri până ne rătăceam de tot

noaptea porneam năuci în căutarea părinților și

intram în vorbă cu străinii cu chelnerițele cu barmanii

în luminișuri ne scoteam moneda din buzunar

și căutam frenetic cea de-a treia față

001.898

ștefan ciobanu. “ ce nebuni eram și noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/14027015/ce-nebuni-eram-si-noi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.