Poezie
martori
1 min lectură·
Mediu
și a venit un cutremur de pământ
ne-a amestecat pe toți de ne ieșeau antenele de pe blocuri
prin plămâni
tu
aveai degetele undeva foarte sus
dar tot am ajuns la ele
(știu că am urcat o noapte spiralată pe drumuri de munte scuipat de lună)
și ți le-am sărutat
pe străzi se mai plimbau doar bătăile de inimi
ca niște bolnavi pe aleile spitalelor
erau niște maree așa că s-au absorbit destul de repede
ochi noștri priveau după aceeași perdea
în clipele în care puneam gloanțe în butoiașul revolverului știu sigur că ți-am spus
te iubesc!
dacă nu mă crezi
poți întreba elefanții
foile de ziar împinse de vânt
ne îmbrățișau oasele în timp ce mergeam
022.585
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “martori .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/14023755/martoriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Gasesc ca e duioasa poezia, desi nu stiu daca e cel mai fericit atribut care l-as putea gasi, dar am dorit sa las un semn pentru poezia aceasta care mi-a placut.
0
o împachetare dar și o despachetare a ceea ce suntem, am fost sau vom fi.
două planuri bine punctate care converg.
cu sinceritate,
două planuri bine punctate care converg.
cu sinceritate,
0
