culcuș

„aș spune ceva la urechea unui copac”

„aș tăia liniștea cu fierăstrăul”-God, no!

Cam tot poemul e un mixaj Naum-Stănescu, tu nu spui absolut nimic.

”purtăm cu toți aceiași colți
îmi spune din dreapta sau din stânga
în timp ce eu
legănat de tren
mă lovesc ușor cu tâmpla de geam”
- cred că strofa asta e cea mai faină pe care am citit-o în ultimul timp la tine. legănarea, trenul, tâmplele - tare frumos ai spus despre aici...
- ”apa ne roade rotund gleznele” - e un vers sugestiv, plăcut...
- ultimul vers mi se pare că l-am mai văzut prin alte texte. posibil chiar ale tale, ori altele, habar n-am. oricum mi se pare deja un clișeu. deci spun și eu nu. dar fără God :)
- la o re-citire, textul capătă forma unui... culcuș :). deci da, asta ar fi de bine...

alex

tudor, e o slaba parere personala ce debitezi tu. pacat ca o exprimi asa, fara sa iti dai seama ce vorbesti. ai citit si tu???? ce interesant.....
alex, multumesc de citire

din care este compus textul, inserția ”simt sub pământ groapa senină din care a ieșit soarele”, pentru mine are un caracter ușor esopic, nu participă la planul subiect-consum-inconștient.
în rest, mi-au plăcut atît cauzalitatea cît și abstractul și concretul. în mod deosebit prin sintagma ”aș spune ceva la urechea unui copac”

cătălin