o mie de ani spaime

ultimele două versuri ar putea porni un text. nu știu ce se întâmplă de la o vreme, ștefan, dar în urma lecturii rămân cu impresia de grabă în a pune cuvintele unele lângă altele și cam sună din coadă, ca să parafrazez...

vezi și typo la tacâmuri.

madalina, e doar o parere personala a ta. e bine ca o spui.

impresie, stefan. parerea e altceva. dar fireste ca personala.

uite, partea cu ma decid greu e subinteleasa in ce spui anterior, asa ca devine inutila. cu atat mai inutil (de mi-e ingaduit) acel deh. adica, pentru oralitate, dupa acel presedinte al acelor stari cred ca nu mai e nevoie si de o interjectie.

samd.

acum, iata, am spus si de unde imi vine impresia. si astfel facand, am dat o parere.

de ce vrei mereu sa lasi impresia ca esti foarte foarte sigura pe cuvinte si pe sensul lor? dar sa nu discutam despre asta.

poezia am vazut-o spusa, rostita, chiar am rostit-o cu voce tare. nu cred ca o anumita stare e dedusa. si chiar daca e asa, eu vreau sa fie si rostita. e greu, greu sa recunosti pe fata, DA MAI, MA DECID GREU! plus ca: daca as fi lasat doar /cer o frpitură sau ceva de băut/, ar fi putut sa semene a ambiguitate, ca si cand in text nu conteaza. ori accentul este altul. s-ar fi sarit deci peste starea interioara pe care o doream. acel deh! (asa zis deranjant) are acelasi rol.

stefan, sunt foarte sigura pe ce spun si nu este nevoie sa devii agresiv, asa cum nu este nevoie sa fim de acord.

spun impresii, pareri, de care poti sau u tine cont, dupa bunul plac si dupa propriile-ti convingeri.

asta chiar e de la sine inteles. si daca nu uiti asta, atunci poate iti e mai usor sa nu fii agresiv.

daca poti.

si, ca sa nu fie offtopic, ca am vazut ca se practica offtopicuirea continuarii dialogurilor, in situatii de-astea, versul cu cainele e mult deasupra textului, ca intreg. si eu una, accentuez asta, sa nu sari cumva, iarasi, cu el raman, imagistic, ideatic.

madalina, orice raspuns as da, tu il iei ca agresiv. si nu e bine sa faci asa, asta daca accepti un sfat.
daca esti sigura pe impresiile si parerile tale inteleg. dar cum poti fii sigura pe tonul meu? \'\'intreb si eu asa ca opinia publica\'\'
si ca sa vezi ca te inseli groaznic de amarnic in parerile tale ref. la tonul meu, iti spun ca imaginea cainelui mi se pare mi mie din alt film poetic.

Ultimule versuri pot rămâne, la restul mai e de lucrat. Deh într-adevăr nu dă bine acolo, trebuie să cauți altceva. Ca efect eu înțeleg rostul lui, dar nu cade bine așa cum e acum.
Prima strofă, în concluzie, mai e de lucrat la nuanțe, și dacă spui că o vezi rostită, atunci cred că ar trebui s-o lași puțin mai liberă și mai jucăușă cumva.
Și corectează la frpitură.:). Noroc că eu nu-s așa sensibil ca tine și pot să citesc mai departe.

eh! fiecare cu sensibilitatile lui. cat despre lucrat, sa fim seriosi. cine nu mai are. deci iau comentariul tau ca pe un compliment.:)

si eu am o impresie asemanatoare cu a madalinei. nu face undeva clickul. e cumva dispersat.
despre textul asta:


mă duc la restaurant
președintele stărilor de căcat
mă recomand
mă așez la masă
cer o friptură
ceva de băut


vine ospătarul
Pământul
ca o corabie uriașă
se mișcă
pe masă apar cele cerute

în zgomotul tacâmurilor e loc suficient
să mori de o mie de ori
ca prin farmec


eu as fi insistat pe secventa cu restaurantul, ospatarul, indecizia, detaliu la sange pana sa ajung la ultimele doua versuri. cred ca asta dadea forta si iti arata atitutinea. de fapt, a surprinde exact momentul acela in care ai vazut, simtit aia si aia. pana la acel punct care reveleaza, schimba.