iubirile pe care nu le atinge moartea au ceva trist

îmi place ritmul alert al poemului indus de mișcare, acțiune și imaginile pe care ai reușit să le creezi.
superbă penultima strofă.
și titlul este unul reușit.

ar merge, simplu: \"unui bătrân\", în ultimul vers.

Ottilia Ardeleanu

am vrut o prelungire a momentului in final. de acea om batran. ca o plimbare a camerei peste el. am evitat abruptul. dar e foarte buna observatia ta, iti multumesc.

Nu m-am abținut si am postat si aici. Stii sa faci cuvintele sa intre in mintea celui ce citeste. Si, nu in ultimul rand, ma regăsesc puternic în acest stil. Dacă ai timp și stare, treci pe la mine să vezi dacă mă înșel. Numai bine.

Sunt două imagini cu care nu mă împac citind și recitind poemul. Prima ar fi cea cu \"cămașa subțire de apă\". mi se pare redundantă în contextul în care vine. A doua, cea din final, părul omului bătrân, care mi se pare prea explicativă în raport cu nivelul liric puternic pe care îl regăsesc în special în strofele 2 și 3. Poate o fi de vină construcția, poate nu sunt prea bine nimerite cuvintele în cazul aceteia, nu știu. titlul mi se pare oarte bun, sau mă rog, versul respectiv mi se pare foarte bun în contextul întregului.
Mi-a plăcut, una peste alta.

Raul