Poezie
și inima era doar o nervură a lemnului
1 min lectură·
Mediu
sunt unele dimineți când apuc să văd
apele fluviului cum se retrag
și împing orașul la suprafață
atunci apare din mulțime fata pescarului
care își caută medalionul pe sub mașini
declanșându-le alarma
are în privire balansul unui spânzurat
uitându-se la crengile goale încărcate de amintiri
când rămâneam amândoi în pat iubito
ca două bărci uitate de ape de sate în noroi
pe creștetul Pământului
unde pocneam în ceața plină de cariatide
sub greutatea unui pescăruș rătăcit
cu mâinile transformate în vâsle
și ea
îmbrăcată cu o cămașă de noapte
prin care se vedea luna
șoptea în genunchi lângă urechile noastre lemnoase
de foarte multă vreme
023.895
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “și inima era doar o nervură a lemnului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/13962479/si-inima-era-doar-o-nervura-a-lemnuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BPBPbogdan o. popescu✓si daca spuneai \"si lemnul era doar o nervura a inimii\"? era vreo diferenta? \"urechile noastre lemnoase\"? asta e poezie, nu? scuze, nu cred ca e inspirat. asta daca e sa facem pe criticii. sa ne bagam neaparat, sa ne facem ca ne pricepem. eu, de altfel, cred ca mai bine stam ascunsi in noi insine, unde e atat de bine... cu tot cu urechile lemnoase.
0
ȘCbogdan, inteleg ca te-au suparat niste pareri spuse la poeziile tale. te inteleg, sincer. dar te rog sa iei seama ca sunt doar niste pareri neavizate. te rog eu, nu fa pe grozavul in subsolul poeziilor mele. ascuns nu am de ce sa stau. sper sa intelegi.
noapte calma.
noapte calma.
0