323
din mamutul metalic sărim peste ultima rădacină a viermelui de mătase, flâneur-ul principal al orașului, unde 10 omuleți anonimi ajung la mult iubitul Eroii Revoluției deși acoperite de măști
perspektiva
Perspektiva 11/06/2021 Degeaba te alerg Când tu ești oricum profesionist. Te-am căutat până în nord-vestul Angliei M-am dus departe, recunosc. Eram dispus să trec oceanul pentru
Pyongyang sau cum se scrie
Plictiseala are gust de Finetti cimentizat când sunt cu tine. Doamna cu umbreluță de la circulație face semne rapide înspre ce magazine să mai intrăm. mașini, autobuze și tramvaie
Courage
mă simt ca un câine/ ca un câine prost cum mi-ar zice stăpânul meu/ Eustache. ham ham parcă ieri eram pe străzi/ visam să fac parte din ”Dogs playing poker” chiar opusul s-a întâmplat/ bravo
Pauzã
poate trag concluzii pripite, dar a încetat sã respire. Stã de o vreme întinsã, rece cobzã, pielea fiindu-i aproape strãvezie. Toate semnele sunt aici, vasele mici de sânge de pe retinã, şerpuind
Marea Moartã
aici nu e pic de rațiune te plimbã liftul între 8 si 4, parter și 7, te opreşte brusc între 5 si 6, zdruncinã nemilos cabina când ajunge (în sfârşit) şi la etajul tãu pungi goale umflate cu aer
luni dimineața
Sã nu mã ridic, sã stau cu capul gol, Pe pernã precum o lopata lasatã brambura în cimentierã, atunci când porumbeii şi în general, pãsãrile, zboarã vara pe deasupra noastrã Sã nu mã spãl pe
la bulgari
corpurile astea mici sunt doar muşte prinse în scoci şi pahare lungi de Carlsberg în baruri cu țigani irlandezi care luptã în ring, fac box, sparg arcade şi destupã şanțuri pentru o fatã pe
șapte
s-au desfăcut norii în mai multe planșe, în culori rogvaiv și griuri avalanșe. găsesc virtualități și portaluri, parcă aș fi un mag, o zburlesc dintr-un loc în altul care mi-e mai drag și vad
la cantina de acasă
eu mi-am petrecut ultimul an între alei și gargare de cafea, dușuri lungi, saune spontane, trei mișcări de brațe laterale, învârtitul vaselor ca un jockey, buretele produce muzică sintetică pentru
strungăreață
mi se alungesc brațele privirii, pot să te îmbrățișez sub unghii? în niciun ungher de sub ce nu vrei să se vadă, nu găsesc decât poleiul din refugii. iar dermatita-ți cere primăvara s-o
aproape de Maelström
o bărcuță de pescuit-mi plutește în ureche, cu obiceiul său de a se elibera de balastru în larg, est-vest, sud-nord, dar tot pe loc ancorează, nici măcar în port. surdă în fața
culori mici suspendate
Rufele stau atârnate pe cârlige, fiecare suspendată în culoarea sa, arată ca un grup de prieteni ce nu s-a mai văzut de mult. Linii mototolite și suprafețe reci în bătaia soarelui, filtrate
Marile speranțe
alerg după fluturi cu aripile violent cromate culoarea lor te înnoadă, plasa îți desface chiar și ultimul ligament ascuns, păstrat secret, schimbându-se într-un voal cu textură
în răspar
un hamac de oase strigă în vidul străzii către cer, iar beția nopții îi răspunde cu același semn, numindu-l amplu, "bețiv", îmbrăcat gros, aburii ce-i emană licorile din sângele său descriu
Caretta caretta in Stockholm
Iese fum gros din hornurile corăbiilor din Ferentari, blocuri, case și oameni tușesc armonic în centrul singurătății, al vâscozității repetiției aceluiași regret ce mi-a schimbat inima într-un
gastronomic
mirosul meschin de cartofi prăjiți învăluie parcurile la începutul lui decembrie, dar de ce să întreb bucătarii ce ulei folosesc, când mă îndoiesc de ce am la mine în oală mă întorc în
Ploșnița cerealelor
Obsesia unei vieți mai puțin gândăcești mă urmărește printre șanțurile gresiei, pătată cu muguri de scrum și droaie de cafea, sticle ascunse sub chiuvetă- Reminiscențele nopții trecute. În
tapițerii
îți mulțumesc, ai lăsat în mine numai scame. aveam vreo patru sau cinci cojoace ponosite, încă unul e spânzurat în șifonier acum. nici nu știu ce să fac cu ele, mă tot întreb: să le port, să le
reuitări
credeam că în rândurile dintre litere e aer sau măcar că nu mă mai car cu plasa goală acasă, dar am deja un abecedar de matematici interioare de care fug pe trotinetă prin
Clio sau odă Intuiției
Chiar dacă trăiesc întru ea, ea e prima pe care o rog să plece. Dar nu din amor-propriu, ci dintr-o onestă, chiar stranie politețe. Fumez, fumăm, mult, mult prea mult "Da, din toate speciile",
lichide
Toamnă grijulie, alunecarea în pântecele ei îmi dezvăluie picăturile care se scurg lent din interioru-mi printre canale, fără o gură de vărsare, doar o baltă domoală. Cu libelule și broscoi
