șapte

s-au desfăcut norii în mai multe planșe,

în culori rogvaiv și griuri avalanșe.

găsesc virtualități și portaluri, parcă aș fi un mag,

o zburlesc dintr-un loc în altul care mi-e mai drag

și vad cum toate au un cost. un dragon cu șapte capete

ascunde cu un rost sub pielea-i plină de solzi, lingouri roz sau cadavre mov, care încă urlă.

cred că ceea ce se vede de sub lună, soarele de mult îl știe, și nu de azi de ieri, ci poate dintr-o mie.