Poezie

reuitări

1 min lectură·12 noiembrie 2018

Mediu

credeam că în rândurile dintre

litere e aer

sau măcar că nu mă mai car

cu plasa goală acasă, dar

am deja un abecedar de matematici interioare

de care fug

pe trotinetă prin toate

parcurile

bun, sunt aici, am promis că scriu 4 sunete

pe săptămână,

dar țin hârciogi de mână ca pe o scuză,

deci vuvuzele.

mi-aș fi dorit să fi putut să-mi mai lipesc

o dată buzele de cosmeticele tale,

mai ales că mă simt infinit de singur,

insignifiant desigur pentru miriapodul geopolitic.

fiind într-un rabat continuu, adică în cerc,

adică încerc să mă mint că doar tu ești de vină că

nu mai merg pe biclă,

sau cine știe ce altă amintire.

oricum, credeam că ceea ce înseamnă să scrii rânduri

înseamnă să fii de acord cu uitatul în gol, observ că

prietenii mei bărbați zic că asta ar fi faza.

sunt într-o scară de bloc,

vecinii nu mai țipă, cum o făceau deobicei,

ci tac. tac zi și noapte.

nu se mai termină.

mâine de la capăt.

în cerc, încerc.

001.607

State Virgiliu-Andrei. “reuitări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/state-virgiliu-andrei/poezie/14133267/reuitari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.