Stanica Ilie Viorel

te mai simți îmbrățișat de...
păi, să-mi fie cu iertare, dar asta presupune faptul că ai primit aceste îmbrățișări
te-ai întrebat oare câți intră oe acest site și nu primesc nici măcar o strângere de mână?
să nu mai zic de câți primesc șuturi în fund de la anonimi cu aere de madone academice sau
de la te miri ce inși cu apucături de judecători supremi

domnule Teodor Dume, poate că a venit timpul nu să capitulați, ci să vă implicați!
să oferiți celor noi, începători, dacă nu o îmbrățișare, măcar câteva sfaturi

căci vârsta pe care o aveți (vă doresc sănătate și mulți ani înainte!) vă obligă să oferiți, să fiți înțelept și să iertați
tristețea depărtării, îndepărtării și a uitării ar trebui să vă motiveze în sensul celor de mai sus
mulți au trăit și trăiesc așa ceva!

nu părăsim un loc precum elefanții...

sunt convins că nu de la mine așteptați reacția, dar, cum nu fac parte din nicio bisericuță și nici lupte nu duc de niciun fel (chiar dacă e câte unul care știe el cum regizez eu scenarii absurde), îmi permit să intervin și să vă sugerez:
- fiți bătrân frumos!

PS: când voi împlini 69 de ani voi avea 37 de ani de agonia :)))

Și textul ar trebui încadrat la personale, nu pare poezie :

Duminică frumoasă!

Florența

un text bun, dar scris atât de prost!

paradox :)

mulțumesc!

încep cu mulțumirile pentru observațiile legate de punctuație
așa este!
am devenit tributar recitării și pun virgule unde fac pauze, fără să mai observ greșelile geamaticale

tocmai mi-a atras atenția și George, mai devreme, despre așa ceva

deci, mare mulțumire pentru atenționare!

mulțumesc și pentru răbdarea de a lăsa câteva cuvinte despre text,
pentru mine contează

toate cele bune!

din categoria AȘA NU

"să mergi, pare cu rost."
"cine a spus despre timp că stă pe loc, a greșit!"

așa erau versurile inițiale

pe care, din respect față de cititor, o accept, chiar dacă are sau nu vreo legătură cu ceea ce am intenționat să se înțeleagă.

referitor la concluzie, ce-aș putea să zic?
este bine să știu cum mă vă alții, chiar și din prisma unor texte

important este că ai fost sincer și mai ales că mi-ai atras atenția despre virgulele acelea pe care,
pe cuvânt de onoare, le-am adăugat la momentul postării

mulțumesc!

jacaranda cu jagardea, doar că unul e din familia copacilor, altul din familia ocărilor

ne oferă cântec tandru
dat cu lac și uns cu ceară
sigur e de palisandru

cu Lisandra și Lisandru, am chiar vorbit
eu rămân cu doaga mea
alt răspuns, dea cine-o vrea :)))

mi-a plăcut de copăcel
cum stătea, mândru de el
într-un parc

spor!

licența aceasta "imputrezibil" nu am interpretat-o deloc ca fiind ceva legat de neputrezire, ca să zic așa...

imput = repoș
și
rizibil= ridicol

pista fiind greșită, n-aveam cum să ies din blocaj

astăzi, înțeleg că este vorba de ceva care nu putrezește, fapt care, mergând pe indiciu, duce la lemnul de stejar,
drept urmare
putem vorbi despre dogărit, dar chiar și ambarcațiuni, dar nu putem uita industria mobilei
la Blaj, până nu demult, a funcționat un combinat care producea o mobilă de stejar, apreciată în lume

decât un întreg gol, mai bine o jumătate plină

până la "o nouă purificare" șchiopătăm și noi, jumătățile, pe aici, dar încercăm să facem asta cu băgare de seamă, să nu tulburăm rigorile "întregului"

"ne alintăm" privind către zei, aducându-ne aminte, atunci când ne îndoim, de îndemnul bunicului: copile, tu să crezi în steaua ta, căci fiecare are una!
eu am mai învățat ceva, între timp, că fără stele nu-i vreo umbră

câtă vreme sunt păstrate "facultățile întregi", bun și așa rău cum este!

spor!

un text reușit, care te "agață" în propunerea sa
pe mine, mai ales, prima parte

acolo, ca idee, " aștepți să afli/ să vezi dacă cerul"
merge și fără?

oricum, plăcut!

emoție, cugetare, metaforă,
toate într-un frumos, dar mai ales, credibil, tablou poetic!

mi-a plăcut

ai scris aici!
mirajul morții învins de mirajul vieții, frumos!

din toate aceste multe întâmplări
ai intrat și mi-ai oferit o bucurie prin cuvintele tale

mulțumesc!

poate vei rămâne surprins, dar tema îmi aparține și este un concept din anul 1988,
chiar pot dovedi asta
zilele trecute doar l-am adaptat în această perspectivă urmare a unei situații conjuncturale

tot ceea ce are textul inspirat din gândirea altcuiva (Albert Cătănuș text WV) este picătura de sânge
am adăugat întregii idei această picătură după ce am citit textul cu picătura de sânge căzută în cafea
cum aveam în lucru acest text, mi-a trecut prin minte că , din tentativa de sinucidere a nimicului, din care a rezultat universul, ar fi frumos să apară și pământul cu ceea ce are el mai sublim, iubirea

mulțumesc pentru apreciere!

imaginație

așa vorbeam de departe locului

"Târziu, în noapte, a ieșit o picătură.
Era o picătură anemică.
A căzut în ceașca de cafea."

citind "WV" a ta, din pagina de autor :)
mi-a rămas în minte această metaforă, a picăturii de sânge care a căzut în ceașca de cafea

inspirat de ideea ta, am produs (mi-am făcut mâna, ca să citez un clasic în viață) un text
o să îl recunoști :)

spor!

pentru ca atunci când scriu să n-am habar despre ce vorbesc :))

spațiul este generos, gândurile au voie să dea năvală, deci nu e cazul să îți ceri scuze
dacă textul te-a dezmorțit, e de bine!

mulțumesc!