Stanica Ilie Viorel

N-am priceput nimic din neintelegerea ta.
Iti scrisesem vreo 10 randuri cu explicatii,dar le-am sters.
Cred ca cel mai bun sfat pe care pot sa ti-l dau e sa faci cumva sa vizitezi o vinoteca autentica, in care timpurile sunt puse la pastrare si sa ai norocul sa gusti macar din unul dintre aceste timpuri.
Iti repet, nimic din ceea ce astern pe hartie nu este spus intamplator.Am limitele mele in ceea ce inseamna valoarea artistica a textelor,insa intotdeauna in centrul acestora este ori o realitate, ori o cugetare,ori o viziune...solid \"rumegate\".
Trecerea ta \"prin\" textele mele ma bucura tare mult.
Tu cum o mai duci?
Tego

Vezi pragul usii de biserica ca o linie care separa cele doua lumi ce contrasteaza atat de mult.Vezi gandurile ce te ispitesc si pe care le pastrezi in subconstient atunci cand iubita-ti mangaie parul...Contrastele nu se neaga,nu se anuleaza.
Si daca despre negru e spus mai mult decat despre alb e pentru ca in viziunea autorului sublimul a fost pus sa aduca purificarea...si atat.
Nimic nu este spus intamplator,ci pentru ca suntem ceea ce facem, de aceasta data am sa ma las in manifestare pana cand ingerul,semenul,prietenul...eu am sa stiu sa ma...
Multumesc de trecere...Thais si Raul.
Tego.

Cand Dumnezeu a creat omul i-a dat puterea sa stapaneasca lumea; animalului i-a dat instinctele:foamea si spaima.
Puterea emana din calmul acelui calaret,dar si din dreptul sau exprimat pe fata:\"la noi caii se-mpusca din mila\".
Si i-a mai dat Dumnezeu omului si sentimente (mila)si ratiunea(\"luna nu-ti va raspunde\")si-mai in gluma,mai in serios- vicii(\"aprinde tacut o tigara\").

Tego.

Servus Loredana!
Am trecut pe aici si vazand polemica de mai sus am cautat sa te inteleg si sa te cunosc, citandu-ti si alte texte.
Ne-am mai intalnit cu un comentariu pe \"Celelalte femei\",dar numai azi am aflat ca locuiesti in Hunedoara- orasul in care m-am nascut si in care am locuit pana la 20 de ani.
Ai cateva poezii care sunt mai mult decat reusite,percutante...
As remarca \"Partaj cu EL\" care se detaseaza.
Imi pare rau ca nu ai parte de atentia comentatorilor si criticilor asa cat s-ar merita.
Tego.

Calda aducere aminte,calda cautare a privirilor intoarse catre ieri,catre azi,catre maine.
Si daca n-ar fi durerile ce razbat printre randuri n-am cauta mereu si mereu.
Tego.

P.S. Chiar daca nu las un semn al trecerii...te citesc mereu.Si n-as vrea sa para un pret platit,caci nu este.Mi-ai trezit atentia asupra-ti...si bine ai facut.

Nu stiu daca asteptai o replica referitor la remarca facuta fata de polemica de mai sus.
Personal nu sunt de acord cu initierea unor asemenea contre si nici cu continuarea lor.In sensul ca, condamn atat pe cel care in loc sa critice...ataca,cat si pe cel care isi pierde timpul cu replici la asemena interventii.
Sa ne citim cu bine si ingaduinta(as zice).
Tego.

Initial am vrut sa reprosez ideea \"kiderului\"(cu iertare pentru adaptare) crezand ca pica ca ...oul in perete:).Citind continuarea sunt perfect de acord,potrivindu-se cu \"modernismul\" jocurilor erotice.
Ma intreb ce ar intelege nana Floarea din din tot ce redai?
Mi-a placut.
Tego.

Daca grotescul ai vrut sa-l surprinzi...l-ai.Atat cel de imagine,cat si cel al instinctului primar.Totusi textul mi s-a parut destul de obositor si prea incarcat cu descrieri interminabile ale unor momente de toata lumea stiute si de la care unii chiar intoarcem privirile.Textul tau parca obliga la a ne aduce aminte acest grotesc,insa un asemenea text nu te cheama niciodata la recitire.Remarc si elementele stralucite :
\"lama destinsă ca o femeie tolănită în pat\"
in care vulgarul pregateste parca acel grotesc ce va urma

\"căzând orbi schiori pe gâtlejele acestor prăpăstii\"
de care imi pare rau doar ca e risipita in acest tex

\"asta ne face poftă suntem doar noi cei patru
tăietori de porci și pentru o țuică fiartă le facem
felul pe rând fără grabă restul vă privește
nouă ne e indiferent dacă e sedat
noi nu am putea să fim sedați
lama cuțitului n-ar mai tăia\"

reprosul final,dureros de real insa

\"cuțitul prietenul meu zâmbitor
își șterge zâmbetul pe pantalonii mei\"
si daca lipsea ceva iata si completarea: perfidia redata atat de inspirat.

Una peste alta este un text care ar trebui sa nasca comentarii referirore la imaginea pe care o propune ( pe care o reaminteste de fapt autorul): cruzimea grotescului invesmantat intr-un instinct primar perpetuat de-a lungul vremii si deghizat in traditie de sarbatoare.
Tego.

Fiindca sunt unul dintre cei care au sosit mai tarziu in acest locusor atat de drag mie, o sa-ti spun: bine te-am gasit!
Fara a cauta apreciere viata capata valoare atunci cand \"ratacesc\" pe aici...si e atat de bine cand, pe cararea batuta de soare, intalnesti cate un trecator care iti intinde o cana cu apa.
Esti si tu unul dintre cei carora le multumesc pentru \"cana de apa\".
Tego

\"implozie spre un singur punct nevralgic
al durerii absolute extaz
nedumerire devenită spirală pretext
pentru încă un vals
în brațele tandre ale nestatorniciei
cerc închizînd rana suprem subtil surprinzător
echilibru contra infern
în acest joc elegant
în care nebunul de alb va da cu siguranță șah la regele de negru
regina va înțelege discret durerea pionului uitat
nefericită slugă a unui steag străin
calul se va întoarce către el însuși cabrat
iar de pe el cu o singură mișcare discretă
voi renunța din nou aristocratic
aproape ciudat
în rest ca și cum ar mai avea vreo importanță
va fi simplu
iremediabil
mat\"

Imi place foarte mult aceasta parte a poeziei, fixeaza ideea care mie mi se pare sufocata de o pregatire mult prea filosofica in prima parte.

Tego.

Lacrimile tale eu nu le pot vedea decat ca niste petale de mar,caci despre intelegerea mea in ceea ce te priveste pe tine e tot ce am scris in acest text.
Iti este dedicata...si as spune personalizata.
Decupeaz-o si fa ce vrei cu ea...eu imi pastrez sentimentele in fata unei suferinte nascute din \"boala iubirii\".
Tego.

Va multumesc pentru gandurile sincere si pentru trecere.
Tego.

minunata ideea....minuntat cadou...poate fi mandra de un asemenea prieten.
Tego

Din \"venin\" de scorpion
O urare...sau dicton!?
\"La multi ani!\"(Deci e urare...)
Tie...scumpa varsatoare.

Privit in context materializat totul pare un grotesc dincolo de starea de normalitate.
Insa, daca putem sa depasim limitele intelegerii nostra, fara a ne complace in a plati tributul ignorantei noastre, am putea deosebi fiinta de material.Impreuna cu viata curge destinul- o eticheta care ne poarta catre portile divine.
Sunt destine pe care le accept cu mult mai greu decat cele ale celor doua personaje. Sunt dureri ale unor prunci care intr-o stare de perfecta normalitate materiala platesc prin suferinte greu de inteles. De ce??
Ce am putea reprosa unei fiinte care urmandu-si destinul incalaca o regula, fara a ne complace in cercul nostru restrans si rece??
Tego.

Multumesc pentru apreciere...inseamna mult pentru mine.
(N-am inteles insa cand,cum,cine si de ce poate primi un anumit nivel de acces).
La comentarii cum sa fac sa folosesc diacritice?
Cu drag,Tego.

Un gest atat de nobil incat rasul care ma oboseste deja ma face sa am mustrari personale.

Oricum, daca te-ai ratacit cumva pe aici, o sa gasesti iesirea prin google.

Tego.

Sper ca e doar o imagine a unei realitati trecatoare.

Poate ca intr-o zi:

Sa dorm si vis curat sa ma cuprinda
Pe munti de dor,dorul sa nu ma mai invinga...

Sa mai aud ecoul iubirii-n care mama
tristetile le ascundea doar cu naframa...

E frumos ceea ce scrii, insa transmiti o asa durere incat doar speranta ca in spatele \"ingerilor cu barba\" se afla in veghe cerul de ieri...care sa ne ierte.
Cu drag,Tego.

Inteleg peisajul in care urmeaza sa se intample:
\"biserica si-a deschis...
opera fredoneaza...\"
apoi tu te apuci sa faci ceva:
intinzi capcane vantului cu plase de tantari, ciudat pironite
Srtofa a doua e minunata, insa si acolo am o nedumerire: de ce priveste fata, asa in neant??
La strofa a treia nu pricep nimic, cine,de ce si unde fuge??
Ultima strofa e realitatea???

Cu speranta ca nu ai sa iei ca o ironie comentariul meu, si avand totodata convingerea nepriceperii mele, daca mi-ai explica cate ceva din aceasta poezie, ti-as ramane recunoscator.
Tego.

Multumesc pentru trecere,inseamna mult pentru mine.
Detasarea e un exercitiu al intelepciunii...
Da, poti sa-mi lasi adresa.
Tego.