Stanica Ilie Viorel

nesatisfacator...o fi...dar de ce? pot sa stiu si eu?

asculta prin inima noaptea...
si atat in loc de primele doua versuri...care pe mine ma incurca, nu gasesc imaginea...
mai inatai propui sa ascult pulsul noptii-respiratia, viata...apoi ...brusc trebuie sa caut dincolo de liniste dar caut ascultand ceva ce de fapt ar trebui sa vad...ochiul care ne vegheaza...prea incurcat si mult prea se combate de la un cuvant la altul

ce urmeaza...imi place

sa ne citim sanatosi

multumesc de trecere, apreciez sinceritatea si accept orice parere, poate fi chiar si mai dura...tu ai fost bland:)
nu e o poezie, zic eu, e un text...are o idee, poate nu o idee puternica, sau fara fond...

Servus Adina
Bun sosit pe agonia...
Iti doresc \"vesnicia\" satisfactiei poetice, iti doresc maretia cuvantului bine spus...

textul tau- o marturisire, una care ar putea fi mai puternica totusi... asta daca, cu rabdare, ai lasa sa se coaca sentimentele in cuvinte

...ne va cuprinde o moleseala
de ceara topita in foc palpâind

ceea ce va crea legatura cu urmatorul vers

și uite așa ai putea elimina \"precum ceara de la lumânari\"
care forțează cititorul spre o evidență fără a lăsa loc imaginației, fără a fi trimis subtil spre imagine

cu drag, Tego

pentru ca viata e doar inchipuire
vise
si fuga de cosmaruri

inteleptii nu ne roaga sa-i ascultam

Cu drag,Tego

multumesc Adela,Vasile,Bogdan si Victoria...
ati vibrat...multumesc
textul....poate fi apreciat si cu minus...e ok:)
ai perceput cu finete Vasile

cu drag, Tego

Laurentiu...sa inteleg ca ai supravietuit incercarii
cred ca stii...ce nu ne omoara, ne face mai puternici

multumesc si tie...ironia ta m-a facut sa zambesc cu placere

Doamne fereste!
nici o clipa n-am interpretat altfel...cine, ce ar putea avea cu mine...:)

asa este...prezentul este o continuare a trecutului...eu te vad azi si imi amintesc cum a inceput totul...lumina pe pereti...far \"impudic\" e ca un tablou in creion in care las privitorului sansa sa puna culorile in contur...nu-mi place ideea

multumesc

pentru ca ne-am \"intalnit\" mi-am propus sa te \"caut\"...un fel de a spune
textul? -stii tu mai bine...eu tac

ce-ar trebui sa inteleg?
probabil ne incomodeaza stratul, masca si ne doare si ne rupe departe de inocenta ori de puritate...in pielea noastra ne-ar fi mai bine
tu spui:- oricate manifeste in acest sens, eu n-am sa va cred! si uite ce fac cu incercarile voastre vulgare!!

Cu drag,Tego.

zambesc...daca era un talent cu siguranta eram cautat deja de editori...nu sunt si deci nu mai e nevoie sa se puncteze acest fapt
eu am incercat sa incalzesc atmosfera...am pus ghilimele in ceea ce priveste forma criticii...deci nici nu conteaza pentru mine...am preluat mesajul comentariului si mi l-am asumat

eu vreau doar atat:- recunoaste cititorule cand te regasesti in text!
cand vezi ca timpul trece si peisajul ramane vulgar agatat ca o lumina oarba ce se prostitueaza pe peretii intre care ne-am obisnuit a ne trece clipele...recunoaste ca undeva la radacinile noastre sorbim cu pofta nostalgii si ca oricat de sete ne-ar fi ne daruim uscati,vlaguiti,din obisnuinta doar
...apoi, chiar daca stim ne complacem probabil din lasitate, posibil din neputina ori doar pentru ca asa suntem...afara ne asteapta noaptea dar noi o simtim ascunsa si rece...preferam imbacseala

poti recunoaste???

n-as vrea sa para ca intru intr-o polemica...eu caut...parerile de genul acesta mai importante pentru mine
am sa las postat textul initial pentru ca eventualii cititori ai comentariilor sa inteleaga despre ce anume s-a discutat...aici insa am sa incerc altfel...poate putin mai bine

în treacăt mi-arunci o privire

așa a început tăcerea noastră
sub o lumină impudic lipită pe pereți
și-un zâmbet complice întins pe podea
tu imi daruiesti prezenta
straina si uscata
pe care obisnuinta
ma face s-o doresc
sa plec? imi este frica
afară-i umbra rece
și tălpile-mi sărută zâmbetul pierdut


acum mie îmi pare:- e bine și-așa!

Domnului Sandulescu: - sigur ingaduinta aseaza intelptciunea,dar sa nu ne grabim si sa consideram orice critica ca fiind rau voitoare, ci hai sa credem ca e o mana intinsa...la mine textul sufera de forma, la Cosmin critica \"sufera\" de acelasi lucru...si pare taioasa:))

Multumesc de trecere si intelegere

cu drag

as fi vrut niste argumente, nu doar o impresie...ce este fals ori ce pare strident? mesajul? cuvintele folosite? originalitate?...din comentariu nu am reusit sa inteleg.
\"aveti grija la gramatica\" e un sfat dat asa la general sau in text este ceva incorect...as fi recunoscator daca mi-ati preciza ce anume.

poemul e slab...toate poemenle mele sunt slabe, as fi bucuros daca cititorul ar putea descoperi mesajul...L-ati descoperit domnule Cosmin?...daca da, sunteti un cititor tare pe un poem slab...altfel ramane un poem slab cu pofta sa i se descopere mesajul.
Multumesc tare mult pentru cuvinte!

Cu drag

\"Pentru mine ramai aceeasi mancarime nescarpinata a organului filozofic...\"

cu lapte si usturoi scapi de mancarimea aia suparatoare...sa moara Veta!!! ma tot uit la expresia de fata si-mi dau seama ca ma scarpin dar nu am mancarimi...

textul...sa fim noi sanatosi, la cat de faine sunt comentariile cui ii mai pasa de text

ar trebui in fiecare zi postat un text doar cu titlul: \"no hai, dati-va drumul!\" sau ceva de genul asta

primul gand a fost forta ideii, restul e doar o incercare pentru a spune mai mult

sa mori in fiecare zi doar incercand a naste
spre un final cu zambetul pe buze
in fara de regrete sa-ti lasi urmasii
si-n urma ta amprenta prin tarana...pasii

azi,langa mine se stinge cineva...ceas dupa ceas, poate prea devreme...

Silviu-sunt zile si evenimente, cercul nu se inchide...mintea nu tace, sufletul doare...multumesc de cuvinte.

Ioana-ma bucura mult ca ai gasit chiar si o imagine care sa ti se fi parut \"buna\", ceea ce nu te-a \"atins\" trece cu vederea si iarta neputinta...multumesc sicer pentru apreciere si critica

Cu drag, Tego

undeva, azi pe agonia, multumesc de trecere si de apreciere

ploaie-legatura cu Dumnezeu
macii-ranile sangerii ale campului
drumetul-stapanul ratacirilor

multumesc de trecere

dacă urcatul s-ar deosebi de pași
și apoi ca și când mitul care ne locuiește caverna
nu tot spre direcția plătită și-ar roti urzeala
atunci cuvintele ar dispărea moi
în memoria pierdută a dansului fonemic și nu
ne-am mai trage unul pe altul de inimi
nu ne-am mai tracta prin aridul cuvânt
către minotaur

a gandit-o nenea autorul, l-a framantat si a spus-o...
e un text bun, dincolo de valoarea sau non-valoarea poetica
eu simt framantarea si creatia filozofica care se deteaseaza prin aceea ca spune
simboluri si cuvinte, cat le stapanim?
eu culeg ideea si spunerea

cu drag,Tego

sufletul tau se pare ca a vibrat si asta ma bucura
multumesc de trecere