Stanica Ilie Viorel

graba…

scriu că așa simt.
cu ceva vreme în urmă (nu mai mult de un an) cineva mi-a zis: - de ce lași ceea ce scrii doar pe net? uite, mama mea scria și de ziua ei, sora i-a făcut o surpriză: i-a tipărit poeziile și ia dăruit cartea. tipărește-le și tu.
nici nu mi-am pus problema dacă sunt scrieri bune sau nu. am apelat la u scriitor, redactor dd meserie și mi-am pregătit pentru tipar ceea ce am postat și ai i pe site “Ultimul cuvânt”

acum, în aceste zile, aceeași persoană îmi culege și îmi redactează poeziile (care pe unde le-am scris: blog, aici-majoritatea, facebook). le voi avea pregătite pentru tipar.
urmează apoi același proces pentru câteva texte în proză.

pas cu pas.

le voi tipări în ediție limitată, format de colecție și atât.

redactarea mă costă.

tipărirea mă costă.

editurile există ca orice entitate economică: să facă profit.

bolile psihice sunt boli. ca orice boală, și acestea trebuie tratate și în primul rând acceptate. nu poți lupta cu un dușman pe care il negi. cei din jur au limitele lor de înțelegere și acceptare. nu-i judecăm pentru asta.

bucură-te de talentul tău și de pasiunea aceasta. nu intra în capcana proprie- tu ești poetul cuvintelor tale, tipărite sau nu, deja ești pe raft imediat ce ai așternut cuvintele pe hârtie. așa să te vezi, bucuroasă ca un copil, asumată ca un părinte, pentru fiecare poem al tău.

în situația ta, poți fi sprijinită material? adică, poți dispune de bani după cum decizi tu?

aș putea încerca să te ajut, astfel încât, cu răbdare, să te ocupi de tipărirea poeziilor, într-o ediție limitată, pe cheltuiala ta, dar cu banii pe care te voi ajuta să-i strângi pentru acest scop.

e-mail meu este siwdem@yahoo.com sau pe mess Ilie Viorel Stanica.

tu să scrii, asta este important!

cu drag.

dacă a înțeles e super
eu acu’ am priceput

dacă vorbiți codificat:)

poți să mi te adresezi pe nume, fără vreo formulă de politețe.

la predicatul care lipsește cu desăvârșire mă refeream
nu mai știu teoria la un nivel care să-mi permită să fac analiză pe propoziție și nici să pot oferi vreun sfat, dar să lipsească predicatul cu desăvârșire din textul tău, ar fi ciudat
și numai dacă pui titlul în legătură cu textul rezultă un fel de predicat (am recunoscut, nu mai știu teorie)

e cam așa: Paradisul (este)… apoi urmează textul tău.

pe mine m-a cucerit metafora, imaginea, talentul (mai ales la vârsta ta).
despre rigorile teoretice, sunt pe agonia persoane care au competențe în domeniu.

dacă le primești sfaturile, le adaugi talentului pe care îl ai, e bine

e bine oricum:)
doar să mai scrii poezie

spor!

dacă nu citeam ce ai scris la comentariu îmi imaginam un dialog cu oricine, imaginar, dar pe subiect (adică cu mult tâlc). ba, citind, mă întrebam, dacă am fi nemuritori, cam ce ar fi de spus peste vreo 30 de ani (în același spirit).
dar(!)
văzând comentariul zic: sper că-i un dialog adresat și sper că nu-i ceva întâmplare nedorită.

ai tu miezul tău de soi rătăcitor pentru unul ca mine. nu prea mă prind când ești sarcastic, când răvrășit, când zidești, ori când dai cu huma de pământ.

altfel, pe varianta dialogului la distanță… bună de pus la suflețel prezentarea timpului cu faptele sale, cu tot.

te provoc și eu cu una:

obiect cicălitor
de folos e doar în zbor.
de nu ești atent la fapt
te lovește peste cap.

visător

poetul

cei care îi au alături, să-i îngrijească
cei care îi au în poze, să-i amintească

mai sunt și cei care doar își imaginează poza părinților…

mulțumesc

ce/cum/când
substantive plural

cerințe conform indiciilor!

Cicluri/ Procedee/Perioade

cicluri transformări perioade

cicluri tratamente periodice

cicluri tehnologice periodice

te-am întâlnit pe alee, te-am salutat;
ai trecut prin mine.
- nu țin supărare,
aveai ochii topiți de rozul ăla…

cicluri… anuale

ciclul menstrual lunar

eu am răspuns serios, având în vedere indiciile

pâinea și țuica se fac prin “întoarcere” (repetare), dar trebuie să fie ciclică
știrea adusă de “poștăriță este o veste- vestitori- păsări
referire la femei- ciclu, pasăre
când este 1mai? anual. dar când- primăvara

așa am ajuns la vestitorii primăverii și mai apoi la

întoarcerea păsărilor călătoare

știi ce îi lipsește textului tău?
- credibilitatea.
ai scris o introducere înșelătoare fără ca aceasta să fie în acord cu ceea ce urmează.
pare, mai degrabă, un text scris dintr-o obligație, nu venit dintr-un entuziasm sincer.
îmi place să mi se propună, verde în față. am citit textul, din respect. la final m-am simțit ca un copil păcălit.
bunicul, unchiul, bujorul…

puteai să pui un titlu de genul “prelegere- icoana judecății de apoi, îndoială și credință”
și era ok

am reținut o pildă (cum nimic nu este întâmplător, o avea și textul acesta rolul său- în ceea ce mă privește), voi reflecta. măcar atât.

spor!