Clovn, ieri și alaltăieri, prin parcuri

30 prier. L-am petrecut așa: Cișmigiu, mult sport la aparate, porumbei hrăniți de Iubi, mult freș din portocale, de la dozator. Pe Calea Victoriei, Străzi Libere — câte două cupe înghețată artizanală, obicei în familie, deja. Magazinul de dulciuri, pungă peste 700 g. Stabilisem că iau până-n 100 g. Nici nu voiam să intru. Să mă dau și viteaz. Vizită lungă la două expoziții de pictură — în ulei, pastă groasă pusă cu lama cuțitului de-un pictor abia plecat, precum și în guașe, culori înmuiate, peisaje citadine luminate, ca-n poze pe la Cercul Militar. Am fost ieri de Întâiul Mai în Herăstrău. Muzică pop, jazz, cânta un băiat. La un pian, pianină, nu mai știu ce era. Am dansat pe mal. Cu șapca de plută. Un sfert de oră. Am și cântat. Mai aveau încă flori în prostie cireșii japonezi. Bătute, roz. Pietrele negre așteptau măcar oleacă de apă pe buze. Deja cu frunze, stejarii miroseau tare. Ghinde. De-un an. Covor, jos, iarbă cu bănuței. O pisică. Voia mâncare. Polițiști călare pe doi cai. I-am filmat. În Grădina Japoneză, seara, tocmai începuse apa să sune. Doi porumbei gulerați au aterizat. Pe mal se iubeau. În ultima zi din prier, alaltăieri, am urmărit o pereche de mierle, una neagră, cealaltă maron pe fundul lacului golit Cișmigiu. Atât de mult am citit și scris ore-ntregi în plimbări. Îi distram pe copii, pe nepotul de frate, pe Teodor Mai înspre senectute, iarna o să mă fac Moș Gerilă dacă va mai fi în nomenclator iar restul anului o să mă fac clovn.