SVStanica Ilie Viorel
Verificat@stanica-ilie-viorel
„Fiinţa-sângele râuri, râuri de gânduri.”
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am…
se evită răspunsul la o întrebare.
de ce “lucru”?
nu este suficient “cel mai frumos la o femeie este…”?
mie, mai mult decât descrierea, îmi place metafora în care până și moartea se transformă, se hrănește din trăirile celui care a întâlnit femeia, în întregul ei, frumoasă.
Pe textul:
„cum creștea iubirea mea pe bloc" de Leonard Ancuta
“cel mai frumos lucru la o femeie e curul
nu, cel mai frumos lucru la o femeie sunt sînii.
nu, cel mai frumos lucru la o femeie e zîmbetul.
ochii. nasul. părul.”
partea asta o văd ca pe o introducere în ceea ce frumos concluzionezi (repet, eu citesc fără “lucru”, nu pot asimila părul, sânii etc. unui lucru):
“nu, cel mai frumos (lucru) la o femeie
e femeia.
eu m-am întîlnit cu femeia.
era atît de frumoasă că moartea îmi creștea pe bloc
ca o iederă.”
Pe textul:
„cum creștea iubirea mea pe bloc" de Leonard Ancuta
este o imagine frumoasă aceea din final, acea confesiune a întâlnirii în și dinspre femeie
Pe textul:
„cum creștea iubirea mea pe bloc" de Leonard Ancuta
“-lumea aceasta, i-am răspuns, paradisul.”
ceea ce am citit este unul dintre cele mai reușite poeme ale tale
remarcabil!
voi citi azi și continuarea (e greu de pe telefon)
sunt convins că voi mai găsi poezie din greu în acest text.
Pe textul:
„visătorule, ce-mi aduci din visele tale?" de Leonard Ancuta
și totuși, suferă
și totuși, participă la punerea lacătelor, cât să nu se vadă perfidia umană
lacrimile nu sunt doar deznădejde, ci și speranță
se vor spăla luminile de beznă
*ar fi de adăugat diacriticile care lipsesc
Pe textul:
„# toate berzele vor fi numarate" de florian stoian -silișteanu
transpunerea esențelor noastre (din noi, devenirii în noi, materie sau emoție sorbite în ființă) în cuvinte
Pe textul:
„despre cuvânt" de Gabriel Nicolae Mihăilă
fără tine schiopăt.* (șchiopătatul se repetă)
“sunt armonicele acelea pe care le vezi într-un copac
atunci cînd se apleacă spre alt copac și-l atinge
ca un deget alt deget și nu e michelangelo”
este ceea ce aș lega altfel de ideea de bază
ce urmează, pare un amestec de trăiri puse (cam) forțat în cuvinte
Pe textul:
„armonice" de Leonard Ancuta
este o amintire apăsătoare, sau este “sindromul Onoda”?
Pe textul:
„izolare forțată" de bianca marcovici
oricum “bază penitenciară” este forțat, simplu închis într-o bază americană, sau temniță din bazele americane
sunt câteva “efecte speciale”, poetice, care, din păcate, se alterează sub apăsarea manifestului politic
ca o revistă de cultură sub un maldăr de fițuici propagandistice
Pe textul:
„N-aș accepta să fiu plătit de CIA ori de alții " de Dragoș Vișan
d’aia închizi ochii, iubit-o, să nu te văd cum mori?
Pe textul:
„hai să vedem ce poate moartea să facă din tine" de Leonard Ancuta
“avion cu motor/ ia-mă și pe mine-n zbor…”
dau răspuns: aviator
Pe textul:
„Ghicitoare 490" de Miclăuș Silvestru
în lunile mai și iunie nu-i loc de lehamite:)
sunt lunile în care natura mă face să cred că adevărata poezie nu-i în traista omului
spor!
Pe textul:
„Undeva" de Liviu-Ioan Muresan
prefer o dijană:)
eul meu nu e în colivie
Pe textul:
„prea nou, pentru un reproș atât de mic" de Stanica Ilie Viorel
e un text inspirat de o discuție care mi-a fost redată (începutul) în urmă cu câteva zile
cel care mi-a spus despre întâmplare, voia să-mi ofere o pildă
m-am gândit la cele spuse
am adăugat ceea ce gândesc
discuția originală a fost în plan religios
eu am alte perspective
unde am scris textul, am o notă de subsol:
* mântuirea în sens larg, nu doar religios.
planul extincției fizice, dar și spirituale.
deci, e un dialog al “întâmplării” fără pretenții…
Pe textul:
„prea nou, pentru un reproș atât de mic" de Stanica Ilie Viorel
și, îmi cer scuze dacă te-am făcut să îți pierzi vremea, citind acest text
uite, am pus un mesaj “alertă” în titlul comentariului
unii se vor fi prins de ceva vreme și îmi ocoloesc textele, alții vor fi avertizați de azi, mai e și psihologia inversă (curioși peste tot)
mulțumesc pentru sinceritate.
Pe textul:
„prea nou, pentru un reproș atât de mic" de Stanica Ilie Viorel
este despre o meserie, alta decât astronautul
“în tur un șut” poate fi vorba de
miner
dar, nu știu ce-i cu stelele din farfurie
stele în farfurie primește un
bucătar
deci, zic
bucătar
oricum, e amestecată rău!
m-aș fi vrut, dar nu am ajuns… primul vers
că-i frumoasă meserie (indiciu?)
îmi primeam în tur un șut (e la timpul trecut)
tur poate fi dosul
tur poate fi prima etapă dintr-o competiție
șut în dos, în sensul?
șut în tur, adică un șut la poartă?
poate este un șut în dos, ca vagabondul jucat de Chaplin
rămân la bucătar
mai vedem
Pe textul:
„Ghicitoare 490" de Miclăuș Silvestru
Iar în această intersecție apari*
romanul cu acelaș*
început promițător
apoi devine mai mult o informare
pare că autorul nu a mai avut răbdare, sau timp, și a grăbit încheierea.
articol- informativ, oricum, mulțumesc.
Pe textul:
„Lemne de sânge" de Anton Potche
felicitările le merită, în întregime, Ottilia
Pe textul:
„Ghicit(oare?) 3" de George Pașa