Stanica Ilie Viorel

problema apare nu atunci când omul face alegerile,
ci atunci când, uitând despre sine, desenează orizontul,
nu-l mai privește
asta presupune că se vrea creator
de la credință la fanatism e un pas,
atunci omul întoarce spatele orizontului și
desenează altul
de la asumare la dominare este un alt pas
și, cum puterea ajunge să devoreze omul, atunci omul s-a vrut nu
doar creator, ci și atotputernic

hărnicia

de hac George sau Ottilia:)

consecința

apăsare

mă încurcă interjecția aia:)

blestem

mai caut

pedeapsă

caut interjecția:)

interjecție și conjuncție?

sarcina

Eu
e de bine, sau de rău?:)

ajung eu și la volumul acela
le iau pe rând

mi-am pus un corp de bibliotecă, special
pentru cărțile de la autorii care postează
și pe agonia
deja am o mulțime
și mai caut:)

seară liniștită!

un poem scris de tine într-un asemenea registru
diferit de genul scrierilor cu care ne-ai obișnuit
poate îl voi căuta, sper să nu mă înșel
cred că și pe acela ți-am spus că este diferit de ceea
ce scrii de obicei (ori, poate mă înșeală memoria)

pe acesta,
îl primesc ca pe o filă de scenariu hollywood(ian)
acum, după poezie, recenzii, proză, pictură, filmul îți
mai lipsea!
dar nu m-ar mira!

am reușit să văd cum pelicula se proiecta
în alb-negru, dar și color, pe pagina ta

frumos!

varianta nouă la comentarii, pe varianta inițială?

e foarte greu să poți compara din amintire

din ce văd, acolo cu “în pieptul nopții…” ai găsit o variantă mai bună

prima strofă cred că s-a modificat cu totul
și în această variantă ai renunțat la “lumină”, care era bună, sugestivă,
poate că îmi amintesc greșit
văd că apare tema luminii în penultima strofă

oricât de creativ ar părea să spui în loc de
îmi închipui
ți-aud în văz,

zic că nu e!

nu cred că va aprecia cineva, în sensul că
- ce bine a zis “ți-aud în văz” în loc de “îmi închipui”

bănuiesc că ăsta ar fi sensul la “ți-aud în văz”
în văzul minții mele (închipuirea) ți-aud…

împărăția aia a întrebării te leagă prea mult de ceea ce dorești să
exprimi ca fiind tărâmul întrebărilor
poate în loc de împărăție ar fi bun izvor, tribut
înțeleg că vrei să scoți la iveală spațiul, acel loc din mintea noastră
de unde vin întrebările, dar zic că nu împărăția e termenul nimerit
pentru ceea ce vrei să sugerezi
chiar dacă prin împărăție se dorește și a se sugera stăpânirea

poate chiar “stăpâna”, “stăpânirea”, derivate…
ar fi de folos în acel vers
ca să rămână ideea dezlegării de acel tribut plătit întrebării/îndoielii

ultimele două strofe sunt reușite

în varianta asta, primele două versuri îmi par netrușite

altfel, aș spune că strofa a doua se poate îmbunătăți, dar e o strofă de stare
poate fi primită așa cum este
căci se încadrează ideii

poate că, folosind cuvintele în mod simplu ar fi mai… simplu

și moștenire

te naști cu talent, dar acesta poate fi și cultivat
deci poate fi și

talentul

oricum, ceva în acest sens: măiestrie, experiență, cunoaștere

îți porți crucea

o fi

responsabilitatea

dar fiind deja un bagaj,

poate fi

experiența

ghicitoarea
una îți ghicește în cărți, în cafea

alta precum ghicitorile astea, scrise

frumos joc de cuvinte și sensuri

din categoria omonimul prinde viață în context

spor!

I mare vrea să sublinieze un rang/ respect etc.

de exemplu “mă închin Lui”

chiar și toamna poate fi Toamna și ea să fie Ea

spor!

superb!
cu o precizare: în loc de DNA, aș folosi “potera”
rupe farmecul acel termen care, nici măcar nu cred că
va rezista timpului astfel încât poemul să
nu fie alterat (în viitor, cititorul ar fi nevoit să caute să afle ce
e DNA)

la proză acea opțiune este sub text (pe versiunea veche)
eu postez de obicei la “personale” unde opțiunea de
corectare este dreapta-sus
de acolo confuzia

mulțumesc și
o zi frumoasă!