Poezie

Zvon-poezie neterminata

1 min lectură·9 decembrie 2004

Mediu

E mult de-atunci cand in speranta

privind pe bolta noptii albe,

impachetam priviri si ganduri

Si printre lacrimi,printre randuri

Imi rataceam suspinul care...

Pe care-l simt si azi cum doare.

E vorba dusa prin unda barfei

ce-n floarea zidului isi sapa

doar rani culese si stropite

- cu plans de suflete lovite,

Cu rataciri si doruri multe,

Cu ei...toti cei ce vor s-asculte.

Imi spun acum cand timpul trece

ca un cutit prin rana vie

Ca-n visu\' acesta ce ma aflu,

Ca-n coltul meu ce-l umple prafu\'

N-am cum sa uit ca sunt un om,

N-am cum sa cred ca esti un zvon.

012.455

Despre aceasta lucrare

Autor: Stanica Ilie Viorel
Tip: Poezie
Cuvinte: 103
Citire: 1 min
Versuri: 18
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Stanica Ilie Viorel. “Zvon-poezie neterminata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stanica-ilie-viorel/poezie/97523/zvon-poezie-neterminata

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

CP Cristiana Popp✓10 dec. 2004

Uite un vers: timpul trece ca un cutit prin rana. E un pic teatral, dar mie personal imi place. In jurul acestui vers ai putea scrie altceva. O poezie de idee, de imagine. O poezie in care fiecare cuvant sa insemne ceva, nu sa fie acolo in plus.
Cred ca poti. Astept sa vad.