Ce amară-i acum toată linistea-n casă
Și toate aceste negre gânduri ce-adun,
Ce aspră-i durerea care încă m-apasă,
Ce deșartă-i speranța ce-n visuri mai pun;
Ce zadarnice-s toate iluziile
Căldura amiezii de vară
Simt cum încet mă stârnește,
Mi-e dor de-o plimbare prin țară,
De munți și-aș urca iar pe creste...
Să simt dulci miresme de fragi,
Să beau ceai din bujorii de
Cade roua-i dimineață,
Sau e numai o părere...
Picături ce-n zori prind viață
Sub a cerului tăcere;
Gându-mi trece peste pleoape
Dintr-un vis doar frânturi rupte,
N-am dormit dar simt
Fluturi
Ce ating tâmplele,
Preschimbă sufletul
Și-l coboară-n neant,
O tornadă de gânduri
Prinse în vijelii,
Amprente de idei
Pe hârtia împrăștiată...
Furtuna trece,
Norii se
Fluturi aripi își întind
Și în dansul lor frenetic,
Gândurile se întind
Pe hârtii,cu șarm poetic.
În neant încet cobori,
Neguri negre te-nconjoară,
Vijelii, furtuni și nori
În tornadă,
Fruntea-mi lipesc de fereastră...
Curg lacrimi pe-o parte,iar pe cealaltă ploi,
Simt iar răceala firească
A toamnei și-a destinului ce trece prin noi,
M-apasă gândurile,
Speranțe se pierd în
Sunt atâtea patimi ce le naște gândul
Și în jarul propriu ele ard mocnind,
Dragostea mă doare și urăsc cuvântul
Totuși, câteodată, mă trezesc iubind...
Îi detest puterea parcă-n nepăsare
Chiar
Realitatea ce-o descopăr
În tot ce fac și-n jurul meu,
E crudă; mintea-n van mi-acopăr
Cu dulci iluzii cum vreau eu:
Că-n tot e totul numai bine,
Căci crudul adevăr al vieții
Mocnește-n jur,îl
Ce-i pasă lumii că aștern
Tristeți adânci pe foi volante,
Că-n clipe de singurătate
Atâtea lacrimi ochii cern?
Ce-i pasă lumii că târziu
Când somnul bate la fereastră,
Privesc o floare
Imi iau o clipa de ragaz
Sa ma gandesc la tine,
Sa-ti simt obrazul pe obraz
Cu respiratii line;
Ochi-inchid sa-mi amintesc
Privirea-ti strengareasca,
Te vad si totusi nu privesc
I-o joaca
Iubiri se nasc,iubiri s-au dus
In amintiri uitarea,
Le sterge-ncet caci sunt si nu-s,
E gandul, e visarea
E reveria acestei vieti
Ce da si ne ia totul
Si fericire si tristeti
Da-i facem totusi
Orasul vechi cu strazi inguste
Imi poarta pasii la-ntamplare,
Pe-alocuri baltile prind cruste
E semn ca iarna-ncet apare.
E noapte linistea-i deplina
Doar cainii vagabonzi mai latra,
Orasul
