Sorin Teodoriu

Cu plecaciune, Alma. Ai reusit un cenaclu exceptional. Nici macar n-am avut vreme sa mai numar scarile...

Felicitari din toata inima,
sorin si cami

Ma\' DD cred ca bagi lumea in deruta cu a matale cronica. Posibil cine nu a fost la Iasi, la cenaclu, nu va intelege decat ca a pierdut mult. Adresa de pe Fanica Unu Scara Dumitru a devenit atat de cunoscuta ca uneori o visez. Doar ca in vis apare sub infatisarea unei fete frumoase, cu cozi lungi si flori in buzunare si cu buletinul in mana, deschis la nume: FanicaUnu. Il mai visez si pe Silisteanu care se cauta prin buzunare de poezii, dollari sau batiste. Mai visez si soacre dragalase, chiar si ciorbita moldoveneasca.

Placut mult amintirea, DD. Si nu voi uita niciodata colindele cantate de tine.
st

Daca va spun ca atunci cand am intrat pe text si am vazut patru stele am inchis repede convins ca am intrat cine stie pe unde, ma credeti? Aflati ca asa fu!

Proza asta, asa cum e ea putin exagerata, e tot o scena \'furata\' din viata. Si cu siguranta n-ar fi avut atata succes daca n-ar fi fost spusa pe doua voci de Camelia. Un text poate fi ridicat sau coborat de jocul actorilor.

Noi vroiam sa va pregatim o alta surpriza, cu o mini-trupa care sa joace in Pogor tot ceva original, fara scena. Nu s-a putut. Si atunci a aparut Rulada de cocosel. Nici n-aveti idee cat de mult ne bucuram ca a placut.

Va multumim tuturor pentru aplauze, pentru stelutele de apreciere, pentru randurile lasate aici si, cine stie, randul viitor aparem din nou la Iasi cu vreun bondar sau magarus sau... Vedem noi. Primavara stiti si voi ca se incing spiritele. Si nu numai.

Cu drag si plecaciune,
sache si cami

Atropa, vorbesti matale de Rotaru, de aviara, dar cocoselul raposat era posac ca fu taiat... Asa ca bine ar fi fost sa fi venit din Iasi in Iasi ca sa ne vezi. Cu alta ocazie, ce sa zic - asta e.

Maria, iti multumesc de apreciere si de faptul ca ai amintit de Cami. Da, ea a dat viata textului. Mai ales ca pana la recitare, Camelia nu a realizat \'ca fu taiat\'.

A fost frumos la Iasi, parca din ce in ce mai frumos. Prea scurt din pacate.

Alex nu ai raspuns si eu tot neprins am ramas. Nu-i nimic - veghez.

Dane, imi plac versurile voastre. Sunteti teribili, le scoateti ca la ordin. Imediat. Iti multumesc pentru vizita... si pentru ca ai gustat din rulada noastra de cocosel.
st

Alex, azi ma prind greu. Vrei te rog sa fi mai direct?
Multam
sache

Un articol complet, un articol care merita parcurs in primul rand pentru explicatiile aduse in atentia cititorilor. Te-ai documentat si ai muncit mult la textul tau. Este cursiv, fluent, bine conturat.

Te evidentiez si pentru ca toti stiam in mare ce inseamna o geisha, dar (probabil) putini stiau adevarata ei menire.

De cele mai multe ori, relatia dintre un barbat si o geisha nu se bazeaza pe dragoste si nu este menita sa distruga casnicia dintre sot si sotie.

Felicitari pentru articol!

Lumini si umbre, angoase si sperante. Si daca licuriciul seamana cu scanteia chibritului intre ei este o mare bariera: viata! Intre viata si vis ai spus tu. Moartea ca un vis continui eu... Si totusi ce ar alege autoarea acestui gand? Eu zic viata!

Interesant ce ai surprins aici. Poate as fi accentuat latura ideei, as fi dat inca doua-trei indicii. Si as plasa textul intr-un anumit loc, undeva.

E bine. Continua sa scrii.
st

Eu as face o analogie cu generatiile de la unu la noua ce incearca sa supravietuieasca zilei de maine aici, la moi. Se nasc generatii imbatranite gata, indoite, bolnave... si ma intreb pentru ce se nasc atat de moarte?

Repetarea la infinit a cuvantelor batran - batrana face sa te obsedeze pe parcursul textului aceasta stare de care este imposibil sa scapam. Si totusi priveste marea. Ea este un exemplu atat de viu ca se poate imbatrani frumos...
st

Multumsc Maria. Tu stiai ce surpriza doream sa fac colegilor de la Iasi... Urma sa venim cu masina, eu si trupa Mignon. Piesa merge, am vazut eu la repetitii. Nu stiu ce s-ar fi facut Alma cu programul de la Casa Pogor, ca Sache i-ar fi dat planificarea peste cap cu cel putin o ora. Din motive independente de noi, nu s-a putut materializa. Poate randul viitor. In schimb vom veni noi, eu si Camelia.

Multumesc de steluta, Maria.
sorin

Radu, sa inteleg ca se renunta la Casa Eliad? Sau e vorba doar un eveniment separat? Ora 18 e putin cam devreme pentru mine, pacat. Mai tarziu gasim pe cineva la Eliad?
Multumesc,
sorin

Biroul secund de informatii

In cazul in care in compartiment e aglomerat aveti la dispozitie urmatoarele solutii:
1. Scoate zgomote de motoreta
2. Sufla-ti nasul
3. Vinde ziare si reviste de anul trecut
4. Rade-te la subsuoara
5. Stai cu fata in sus si maraie
6. Saluta-i pe cei ce intra si sa te prezinti \'Napoleon\'
7. Fa gargara cu apa plata
8. Repeta mereu \'azi am portjartier nou!\'
9. Zi din cand in cand: Of! Am hepatita A si-mi vine sa vars
10. Canta nazal pasaje religioase
11. In statii latra
12. Baga-ti monede in nas si apoi scoate-le
13. Arata-le doamnelor unde ai fost operat de apendicita
14. Fixeaza un domn in varsta si repeta: \'va simtiti bine azi?\'
15. Poarta colac si spue celorlalti ca oricand poate intra Dambovita
16. Canta la dramba
17. Fa baloane din saliva
18. Scoate-ti guma din gura si lungeste-o spre fiecare pasager
19. Anunta cu voce demonica \'vine sfarsitul lumii!\'
20. Striga din cand in cand: \'imi creste capul!!\'

In caz ca nu-s de ajuns, mai stiu...

Multam de vizita, Virgil. Ma bucur ca-ti place \'fotografia\' mea. Din fericire n-am fost de mult intr-o sala de cinema de mana doua. Dar mi-am amintit in detaliu cum era pe la Melodia sau Aurora sau Festival. Norocul nostru e ca s-au mai desfintat... Dar naravul romanesc nu se va schimba niciodata.
st

Am citit, Dane. Intre timp aflasem povestea. Nu pot adauga decat atat: Malin a scris extraordinar! Pacat. Mare pacat... Ar fi avut sanse sa se aseze langa Eminescu.
st

Nanule, lasa sirenele in pace :)

Alma, daca nu voi recita pe scena, nu ma voi impiedica pe scari, nu voi transpira in pod, nu voi mai face cronici speciale si nici nu voi manca mult la restaurant, daca nu voi face toate astea, ma primesti la cenaclu?

Tu nu stii, dar eu sunt un ingeras! Pe bune, stii ce cuminte m-am facut? Sa-ti zica Nanu.

Felicitari pentru initiativa!
sache

Excelenta prezentare si banuiesc un extraordinar spectacol de versuri! Am fost si eu chemat de tine, Maria si asta pentru ca imi cunosti dragostea mea pentru acest oras teribil, stii nu? Patronii insa te stapanesc fara sa le pese ca este sambata, duminica...

Cate talente v-ati adunat acolo! Si cat as fi vrut sa-l imbratisez pe maestrul Diviza... Doamne, cred ca v-ati simtit extraordinar impreuna. Noroc cu site-ul acesta - cu ajutorul lui si al vostru, cei care redacteaza evenimentele, putem participa si cand nu suntem la orice sarbatoare din tara si nu numai.

Va multumesc prieteni, felicitari Maria pentru articol - ti-a iesit, ca de-obicei, perfect.

Cu stima,
sorin teodoriu

Gestul vostru, de a ma chema pe scena, mi-a oferit sansa de a fi langa voi, actorii, in momentul finalului, atunci cand cortina se inchidea incet, cu pasi de melc, pentru a le oferi spectatorilor lumina ultimelor voastre raze.

Aplauzele se auzeau inca puternic, iar voi zambeati impacati, in sfarsit linistiti, vulcanul emotiilor se calmase dintr-o data intr-o placuta stare de moleseala, de bine. Zambeati si va plecati capetele in fata celor din sala, judecatorii vostri, cei care se ridicasera de pe scaune aplaudand in semn de multumire, fara obisnuita graba spre iesire. Ati reusit sa le smulgeti zambete, sa ii sustrageti, timp de aproape doua ore, de la grijile cotidiene.

Cortina s-a inchis complet, iar atunci energia acumulata si ascunsa cu greu in tinerii actori a rabufnit. Au sarit in sus de bucurie, intr-o fericire nebuna, strigau si isi strangeau mainile veseli, victoriosi - o victorie obtinuta cu greu, cu multe sacrificii, cu multe nopti de repetitii si zile de invatatura laolalta.

Doar tu, Bogdan si tu, Dane. Doar la voi oboseala a inflorit imediat pe fetele incantate de succes. Munca de coordonare a scenaristului, regizorului, artistului fusese teribila. Patruzeci de actori jucasera in seara de duminica!

Ei, actorii au disparut apoi spre cabine, altii deja ieseau unindu-se cu spectatorii. Scena devenea tot mai pustie, din sala se auzeau tot mai rar voci si rasete. Usile se inchideau cu pocnete seci, ultimele miscari pluteau in atmosfera inca efervescenta. Apoi linistea s-a lasat definitiv. O umbra parea ca cerceteaza mai departe culisele, o umbra care, in cele din urma, a iesit din spatele cortinei si s-a asezat oftand. Din cand in cand mai huruie o masina pe bulevard… Lacrimile au venit de la sine, lacrimi de fericire ce se prelingeau usor pe fata fara zambet, isi cautau drumul spre linistea podelei, pentru a se usca mai tarziu langa alte lacrimi…

Cand un actor plange e sarbatoare! Fata zambitoare, haioasa, furioasa din fiecare rol isi dezbraca acum zecile de masti. Ramanea omul, care la fel ca si spectatorul are grijile lui, datorii, tristeti, bucurii, dezamagiri…

Pentru omul din spatele actorului-artist Bogdan Gagu, pentru omul din spatele regizorului Dan Simion, pentru voi, actorii ce le-ati dat viata lui Bucurel, tanti Flori, Costel, Mirel, Corina, Seful, Sotia, Dumitra, Georgel, Sergentu’… nebunii scornite din plictiseala mea, pentru programul de varietati pe care l-ati reusit duminica, pentru pianistul de exceptie (si aici nu ma refer la Bogdan!), pentru chitarist, pentru dansatori si cantareti, pentru voi imi scot sapca de fost vanator de prepelite si ma inclin pana la pamant. Sa ne traiti dragi actori. Avem nevoie de voi!

Cu stima,
Sorin Teodoriu

Elena, Crina va multumesc pentru comentarii. Imi face deosebita placere sa va intalnesc aici, pe textul meu. Comparatia cu benzi animate mi-a placut. Da, dinadins incerc sa simplific totul, dialogurile sa mearga usor subliniid aberantul unei stari de fapt. De asemenea incerc sa \'fotografiez\' societatea asa cum e ea. In sala de spectacol am strans mai multe categorii de indivizi (eu in general \'lucrez\' cu unul-trei personaje) si daca ar fi sa le numar cred ca sunt vreo opt. Mult. Sper insa ca instantaneul sa sublinieze gradul de cultura si balcanismul care ne sufoca de la o vreme incoace.
st

Revin cu un comentariu si adaug, ca o completare a ceea ce a notat Daniela mai sus, ca la spectacolul de duminica s-a MUNCIT TERIBIL! Stiu ce inseamna sa coordonezi munca a 40 de oameni, sa stie fiecare cand intra, clipa, cand trebuie sa spuna, ce trebuie sa spuna, sa cante si sa joace, multitudinea de gesturi, mima, replici nenumarate, pian, chitara, dans, voce...

Dan, Bogdan si voi ceilalti artisti-actori va felicit din toata inima. Va multumesc ca m-ati ales... Eu ma asteptam doar la Sedinta de Dragobete, dar voi, smecherilor ati facut mult mai mult. Drept urmare am filmat pana m-a lasat bateria la camera. Sunteti extraordinari.

Felicitari din tot sufletul!
Sorin Teodoriu

Uite ca nu ma asteptam la reactia asta! Da, Maria. Am inregistrat textul la eseu si doresc sa va multumesc, Camelia, Daniela, Maria si Carmen, pentru sustinere si pentru aprecierea poetului si omului Costin Tanasescu.

Carmen, legat de lista de semnaturi - nu este nevoie. Luv stie cu siguranta ce doreste sa faca, iar noi, fie ca va reveni - fie ca nu, ii vom respecta decizia.
sorin

Iulian, bine ai venit pe pagina mea. Asa e, e o nisa care ascunde multe dorinte. Principala ar fi zambetul pierdut pe la joburi potrivite/nepotrivite, pe la cozi la caseria de la Orhideea, pe la Distrigaz sau Astral, pe la Electrica si Apa Nova...

Ce nu am inteles este daca imi dai o palma pentru comentariu meu de la 8:11 sau e vorba de-o strangere de mana :)
La recitire,
st