Sorin Stoica

Tu ai să mori și vor muri cu tine Și vise, și iluzii, și povești, Dar va trăi tot ce-ai lăsat în mine Ca veșnic după moarte să trăiești. Tu ai să mori și nimeni nu va plânge, Sunt lacrimile

Hai draga mea să ne iubim intenționat Ca două trenuri care vor să se ciocnească, Unul rapid și celălalt accelerat, Așa cum negreșit va fi iubirea noastră. Hai să-ncercăm să ne iubim în gura

E-atâta liniște și pace-n cimitir De parcă morții toți n-ar fi acasă, Încerc să mă întorc la viață, să respir Dar nu pot, liniștea e mult prea groasă. Și-atunci mă fac comod la mine-n

Ne-am cunoscut în parcul unde defilezi Ca o pisică-n căutare de cotoi, Eu mă piteam ca puricele printre maidanezi Până ce Eros ne-a ochit pe amândoi. De-atunci îți sunt potaie în călduri Și-ți

Tu vii și din venirea ta frumoasă Îmi pun la suflet felul cum te miști, Atât de lină și maiestuoasă De parcă doar în vise și-n povești exiști. Tu treci și din această trecere rapidă Îmi iau

Vise, visuri, visători visând, Mintea călărind în somn și alergând După doruri și obsesii, pofte, frici, Unele mai mari, altele mai mici, Cerul sufletului adevăr plângând Ca o ploaie trendy

Mă ia cu amețeală roz-bombon Când trupurile-n pat ni se-ntâlnesc, Nu sunt bolnav de internat în vreun salon, E felul meu de-ți spune te iubesc. Mă dau tot timpul peste cap ca un copil, Mi-o ia

Colorează-mi în roșu gâtul Cu buzele tale sărate Și vino, machiază-mi urâtul În galben de frunze pătate. Ia-ți niște verde din ochi Și pune-mi și mie pe frunte, Pictează-mi în alb un

Cum cad picurii din cer În ziua asta fără soare, Așa aș vrea să-ți cad, să-ți sper Iubirea-ngenunchindu-ți la picioare. Cum ceața umple gândurile Privite strâmb și ud pe geam, Vreau eu să-ți

Nu pot să trăiesc în prezent, Nu pot, Îmi place să fiu absent De tot. Asta pentru că sînt gelos Pe tine, Pe tot cît ai trăit frumos Fără mine. Recunosc, îți vreau trecutul, Cu

Vreau să stau doar eu sub soare, Doar eu să am două picioare, Vreau doar mie să-mi crească barba, Doar pentru mine să înverzească iarba. Vreau cam multe, niciodată puțin, De exemplu, de

M-ai zăpăcit și nu mai știu de mine, Mănânc doar marțea și mă culc doar vineri, Tot ce mi-era mai rău, acum mi-e foarte bine Iar anii mei bătrâni s-au transformat în tineri. Mă faci să mă simt

O știu doar din vise, Din vieți interzise, O noapte iubind, Următoarea murind. Născută pe Lună, Precis e nebună, O zi mă adoră, Un an mă ignoră. Scumpă egoistă, Veselă spre tristă, În

În Paris, oamenii mănâncă mai bine, În Paris, oamenii știu ce-i un vers, În Paris, oamenii fac dragoste... Ei, poate nu neapărat mai bine, Dar cu siguranță mai des.

Sunt sigur, pe Pământ nu plouă niciodată, E doar o apă tristă care cade Din ochii celor ce-au făcut uitată O dragoste uriașă sau mai mică, poate. Nici soare nu e niciodată pe Pământ, Sunt doar

Dispar din peisajul urban străzile pavate. Dispar și prietenii mei, se duc rând pe rând să moară de tineri, știam eu că am prieteni deosebiți. În ritmul ăsta de dispariții, nu va mai avea orașul

Erau odată așa, nu prea demult, Într-un oraș mărunt, deloc prosper, Un tânăr minunat și foarte cult Și-o tipică pipiță de cartier. El nu dorea să se îndrăgostească, Ea îl iubea în fiecare zi