Nici amanții nu mai sunt ce-au fost

I-a descoperit o aluniță, neobservată până atunci. O are pe umărul drept, exact acolo unde îi începe brațul. E o descoperire care îl emoționează având în vedere puținul timp de când se cunosc și o ia ca pe un semn evident al complicității ce-i unește. Au făcut dragoste azi-noapte și au repetat de dimineață. Acum abia câteva minute. Mai întâi a fost ea cea care a deschis ochii și a rămas privind ciudat, un pic pierdută, sprijinită în cot. El i-a luat privirea din zbor și a interpretat-o ca o dovadă în plus a implicării ei și a admirației, motiv pentru care a surâs mulțumit, i-a dat bună dimineața și i-a arătat bucuria cu care din nou membrul lui viril trăia datorită ei. În timp ce făceau din nou dragoste el n-a încetat să-i iubească auzul cu vorbe absolute. Ea, dimpotrivă, doar a gemut timid și n-a scos nici măcar un te iubesc involuntar. Acum femeia dă afară fumul unei țigări cu ochii fixați în tavan. Lui nu-i place să i se fumeze în pat dar e incapabil să i-o spună. Așa că o privește dinspre o tăcere lipicioasă, nevrând s-o deranjeze în pacea ei și închipuindu-și că probabil e impresionată de pasiunea cu care a tratat-o. Atunci a fost când i-a descoperit alunița de pe umăr. Într-un gest de nouă capitulare și-a apropiat din nou buzele de ea, a sărutat-o și, într-o comuniune totală cu pielea ei a lăsat să se nască un te iubesc firav dar dulce de tot. Și în acel moment ea a vorbit pentru prima și ultima oară: bărbatu-meu e mult mai bun decât tine, du-te dracului.