Fata care exista cu fundu-n sus

Gesturile ei nu coincideau cu circumstanțele. Căsca atunci când se îndrăgostea, dacă se simțea obosită roșea și se scărpina-n cap când era fericită. Când îi era frig scotea limba, abia șoptea vorbele cînd se enerva și dădea din umeri când o apuca vorbăria. Această particularitate îi cauza grave inconveniente. Incapabili să o caracterizeze cumva sau să se prindă despre ce ar fi vorba, doctorii îi greșeau diagnosticele, prietenele o evitau iar bărbații se apropiau de ea la fel cum se apropie arheologii de o enigmă pentru ca mai apoi să se îndepărteze confuzi, aburiți, amețiți. Nimeni nu era în stare să o descifreze. Cauză din care ea se întrista peste măsură râzând fără oprire. Când am cunoscut-o eu făcea plajă pe o ploaie torențială. A-nceput să caște la cinci minute după ce am abordat-o și de atunci se tot scarpină-n cap.