Nina Francheștina

Primul lucru pe care l-ai imaginat au fost picioarele mele. Picioare de femeie adevărată. Le-ai îmbrăcat cu ciorapi negri de negri cu linie verticală la spate, de sus până jos și le-ai urcat pe tocuri amețitoare. Mi-ai acoperit trupul cu o rochie atât de strâmtă că de-aș fi avut plămâni de-adevăratelea mi-ar fi fost imposibil să am aer în plămâni. Apoi ai imaginat chipul meu. Ai întârziat cam mult să te decizi asupra culorii ochilor mei dar ai sfârșit prin a-mi da unii incredibil de frumoși, uneori verzi ca smaraldele, alteori de culoarea mierii, depinzând de anotimp. Plus o pereche de buze cărnoase și un păr negru ca un corb. Nu erai hotărât în privința personalității mele. Voiai să fiu inteligentă dar să nu se observe prea mult. Sexy pentru ca toate privirile masculine să se-ntoarcă după mine când intru în vreun bar. Și gata, mă creasei, eram femeia perfectă. Mai lipsea doar să-mi inventezi o poveste și să-mi găsești bărbatul potrivit. Poate unul dintre acei detectivi cu pălărie și trabuc în colțul gurii. Dar te rog nu mă fă să cad în brațele lui, ar fi previzibil și plictisitor. Dacă tot trebuie să mă îndrăgostesc, să fie de tine.