A plecat circu' și-am rămas noi

De cum am văzut-o am știut că era ceea ce întotdeauna căutasem. Când mi-a spus, un pic tristă, că n-o s-o pot iubi prea tare pentru că viața ei pare un circ, am rămas pe gânduri. Știam că acrobat în circul vieții ei nu voi putea fi din cauza fricii mele de înălțime, nici aruncător de cuțite din cauza emotivității exagerate, nu eram destul de gras ca să fiu omul-proiectil și nici destul de masochist pentru a fi clovn, ca pitic îmi era imposibil să funcționez din motive evidente iar ca femeie cu barbă n-avea sens. După o cădere adâncă pe gânduri i-am promis că voi aduce poveștii noastre de iubire mai multe lumini decât are circul cel mai mare din lume, mai multă magie, mai multe râsete și mai multe giumbușlucuri. De atunci trăim într-un permanent turneu în jurul lumii. Chestia e că avem reprezentații fiecare în alt oraș, la alte ore, în alte vieți. Pentru că nu m-a crezut.