Suveranist de modă veche

mi-a plăcut! Idee serioasă, ton glumeț. De câte ori fac un popas pe această pagină, niciodată zâmbetul, uneori râsul, nu se sfiește să apară, iar acesta este un lucru mare, cel mai greu lucru fiind să faci comedie.

Buba este la versificație. Această relaxare, poate, este intenționată, lucrând în beneficiul mesajului poetic. În unele situații, măsura este inegală, cum este cazul versurilor 18 și 20, primul având 9 silabe, iar al doilea 13. Sunt câteva ruperi de ritm, de exemplu în "mi-ar plăcea un viitor luxos", unde aritmia, păstrată, distruge întregul vers. În consecință, trebuie să fie acceptat așa cum este: în loc de U/U/U/U/U(/), avem UU/U/U/U/. Îmi place efectul, doar că se strică simetria. Cât privește rimele, nu prea am ce comenta. Cu excepția lui "revoluții" -- "avuții", unde "avuții" primește accentul pe "u", rimele mi se par bune (diversitate + spontaneitate).

Versurile cu care rămân după citire, sunt acestea (preferatele):

doresc un președinte marțian
și-un parlament de dive blonde

Toate cele bune! Mai vin!

Revoluții este frate geamăn, ca rimă și accent, cu avuții (bogații), accent pe "u'. În rest, da, mulțumesc, voi modifica ce pot.

Gata Rareș (așa îl cheamă și pe fiul meu), am schimbat versul 20, are tot nouă silabe ca și versul 18 și cred că e și mai haios acum.

am înțeles: avúții (bogații), nu avuțíi (bogății). Mergeau ambele în context și, poate, de aia le-am confundat. În rest, nu cred că mai trebuie schimbat ceva. Ideea este bine închegată. Asta contează mai mult decât versificația.

Legat de Rareș al dumneavoastră, să vă trăiască!

Numai de bine!

Da, și eu am considerat mereu că versificația mai poate fi trecută cu vederea uneori. Nu știu dacă ai observat, am schimbat și ultimul vers tot pe ideea de a avea mai puține silabe. Și cred că ne putem tutui, suntem colegi.

Da, am remarcat că ultimul vers a fost modificat. Eu zic că e un plus, dpdv ritmic, fonetic, sematic. E ce trebuie, din punctul meu de vedere. La "puteri pe spate", este și un efect apăsat, de percuție, care-i dă putere, poate datorită "p"-urilor.

Ok, ne tutuim. Știu că protocolarismele sunt reci, dar sunt cea mai bună variantă atunci când nu vrei să lași impresia că ești tupeist. :))

Interesant, Rareș, observația ta cu efectul "p"-urilor. Cred că ai dreptate. S-a nimerit să fie așa, nu am vreun merit:)))

a ieșit! Și asta contează :))