Poezie
Pe neașteptate, mama
1 min lectură·
Mediu
Se întoarse iarăși primăvara,
De parcă-ntâia oară ar fi,
Nu mă mai culc devreme seara,
Mă duc s-alerg peste câmpii.
Lumina zilei se lungește,
Se-aud gâlcevi de păsări noi,
În parc o doamnă mă privește
Și plouă mult peste-amândoi.
Se miră cum nu bag în seamă
Nici ploaia și nici înserarea,
Mă întreabă mamă, cum te cheamă?
Îi spun și-mi termin alergarea.
E ea, e mama, am recunoscut-o,
Întoarsă un pic din steaua ei,
Ce mult în brațe aș fi ținut-o!
Dar s-a evaporat în clipa trei.
Și gata cu dulceața primăverii,
N-a mai rămas din poezia ei nimic,
Am amuțit o oră-n vraja serii,
Trecuse mama să mă vadă-un pic.
02927
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Stoica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Stoica. “Pe neașteptate, mama .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/poezie/14178167/pe-neasteptate-mamaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SSDa, așa este... Mulțumesc de trecere și empatie!
0
Cu bucuria lecturii.