Poezie
Ultimul să stingă insomniile
1 min lectură·
Mediu
E noapte în ăst colț de lume,
Îmi doarme liniștea pe-o parte
Iar insomnia iar îmi spune
Că ea-i aici... Tu ești departe.
Aleargă amintiri la geam
Un pic mai negre decât noaptea,
Visez că încă te mai am
Așa cum viața are moartea.
Mă doare capul ca un vis
Cu lupi și lilieci nemernici,
Să te visez e interzis,
Nu vreau s-o fac, ai să te-mpiedici.
Mi-e sete și urât de pat,
E ca o ocnă cu zăbrele fine
Iar eu un prizonier damnat,
Beat încă de miros de tine.
N-am somn dar asasinii au,
Câțiva îmi dorm printre dorințe,
Le iau pumnalele și stau
La pândă printre suferințe.
Ucid vreo trei din zeci de mii,
Apoi renunț, e chin enorm,
Probabil dacă ai să vii
Mă las de rime și-o să dorm.
02909
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Stoica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Stoica. “Ultimul să stingă insomniile .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/poezie/14178005/ultimul-sa-stinga-insomniileComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SSMulțumesc frumos, Emilian!
0
Mi-a plăcut foarte mult:
,,Mi-e sete și urât de pat,
E ca o ocnă cu zăbrele fine
Iar eu un prizonier damnat,
Beat încă de miros de tine"
Cam așa, este rău cu ea dar mai rău fără de ea...
Cu plăcerea lecturii acord o micuță stea.