Poezie
O făptură ca un monument
1 min lectură·
Mediu
N-o uit, era de miere gura ei
Și cred că de fistic mirosul,
Își agățase stele ca cercei,
Pe piele-i făcea plajă abanosul.
Avea în loc de păr o galaxie
Și-n loc de ochi oglinzi venețiene,
Sufla doar adieri de iasomie
Iar sânii ei topeau orice troiene.
Părea o prăjitură, mai degrabă,
Sau harta unui cer nou apărut,
Privea încet și mă iubea în grabă
Apoi fuma și-o lua de la-nceput.
Nu vreau s-o uit, nici nu se poate,
Îi izvorau de pe buric oceane,
Fierbeau în ea caniculele toate,
Și-i se iscau în brațe uragane.
Ardea cum arde-n inimă o rană,
Era fierbinte ca un viciu interzis
Iar uneori, când devenea umană,
Mă întristam și mă-ntorceam în vis.
00738
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Stoica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat