Dor asistat de o mierlă

Mă durea rău tot trupul într-o seară

Și am crezut că vremea mi-e să mor

Însă o mierlă pe la geam mi-a spus c-o să mă doară

Mereu atâta timp cât duc în spate un dor.

M-am bucurat o clipă să aud că încă

Mai am și zile și poteci de străbătut

Chiar dacă, iată, nu mai sunt o stâncă

Ci o câmpie peste care-un dor s-a așternut.

Am stat așa, pe-o parte, sprijinit în cot

Cu ochii către geana soarelui răsare

Și-am încercat să înțeleg de ce mai pot

Să duc senin în spate un dor atât de mare.

Mi-au fost de-ajuns doar câteva secunde

Să aflu că nu am un dor, ci milioane

De alte doruri care-ncep să mă inunde

Și le-am numit noroc, nu ghinioane.

Deși... ce dor! Un dor usturător

Îmi e de toate câte-am fost și am trecut,

Mi-e dor să cad, să urc, să uit, să n-am, să mor

Și dor îmi e de-o dragoste ce n-am avut.

Îmi mai e dor de beznă, de urgii, de nenoroc,

De insomnii și de-amețeli îmi este dor

Și dor îmi e de toți vecinii de la bloc

Pe care i-am văzut încet, încet, cum mor.

Chiar și de un ecler îmi este dor,

De unul dând pe-afar' de ciocolată,

Mi-e dor s-aud fondante și bomboane cu lichior

Spunându-mi "te iubesc" dintr-o gură de fată.

Ce să mai zic? C-aș sta o săptămână

Să număr doruri, să oftez, să le descriu

Dar amorțesc tot stând așa-ntr-o rână

Iar ceasul nostalgiei e târziu.

Da, mierla de la geam avea dreptate!

De dor mă doare totul când mă doare

Dar e-o durere lesne de tot dus în spate

Pentru că dor de dor îmi este cel mai tare.

Ei, bine, d-asta merg senin cu dorul mai departe,

Deși împleticit, năuc, febril, zbanghiu,

E doar o singură explicație pentru toate:

Pentru că-s om și vreau să simt din plin că-s viu.