Poezie

Copilul cu nume ciudat

Marcel

1 min lectură·28 noiembrie 2017

Mediu

Un băiețel uitat de Moș Crăciun

Stătea proptit în palmă și ofta:

Mi-au zis că Moșul ăsta e moș bun

Și sper să-mi dea și mie de Crăciun ceva.

Tot auzise despre Moș de la copii

Și chiar văzuse într-o carte poza lui.

Îl fermecase sacul roșu plin de jucării

Dar învățase, tot atunci, să-și pună pofta-n cui.

Nu întreba și nici nu se mira

De ce e ocolit mereu de Moșul bun,

El doar ofta și an de an înțelegea

Că-i doar un băiețel uitat de Moș Crăciun.

Dar acum gata, anul ăsta vine,

Că Moș Crăciun doar n-o uita mereu,

N-are niciun motiv să nu dea pe la mine,

Cel mai cuminte și mai bun băiat sunt eu!

Și de atunci un băiețel stă și așteaptă,

Proptit în palmă și oftând, cum vă spuneam,

Încrezător că anul ăsta Moșul își îndreaptă

Greșeala de-a-l uita în fiecare an.

Cu băiețelul ăsta m-aș băga în seamă

Să îl asigur că e și cuminte, e și bun

Și să-i mai spun să nu mai spere, că îl cheamă

Exact așa: Un Băiețel Uitat de Moș Crăciun.

002.574

Sorin Stoica. “Copilul cu nume ciudat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/poezie/14116991/copilul-cu-nume-ciudat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.