Poezie

Octombrie

Ceata

1 min lectură·24 octombrie 2012

Mediu

E ceață peste lume,val de lapte

Muls din sânii toamnei,înnegrit de noapte,

Nori tereștri groși ca o cuvertură

Învelind un mort uitat în bătătură.

Moartă-i dimineața,rece și difuză,

Tristă-ncepe ziua,palidă lăuză,

Corbi uriași și lacomi râd în cimitire

Prevestind dezastre pentru omenire.

Cerul nu se-arată,soarele e dus,

Susul pare jos iar josul pare sus,

Siluete vagi lunecă prin ceață

Umplând de tristețe înc-o dimineață.

Ziua pare noapte,aerul e mort,

Toamna i-a produs naturii un avort,

Frigul își jelește copilul nenăscut

În nopți de-amar și ceață nemernic conceput.

E trist,e multă liniște în univers,

De-atâta ceață timpul s-a oprit din mers,

Octombrie alene se scoală și ne-nvață

Că-i vreme de tristeți.E ceață.

001.283

Sorin Stoica. “Octombrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-stoica/poezie/14016633/octombrie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.