Sorin Olariu

Fetițe dulci ca-n București, Vă spune sincer taica popa, Dac-ai să cauți, ai să găsești De-acum, prin toată Europa...

Nu mai fac românii-n țară Nici oleacă de mișcare, Doar țiganii-n câteo seară Se mai strâng și trag de fiare!

Îi simt pe trupul meu răcoarea Când intru-n ea cu un suspin; Desigur că îmi place Marea... Că-n fond, mi-e cel mai bun vecin!

O UGIT NEPOATA GROASÃ Oameni buni, o-aț auzât dă nepoata Florișiel, Ccare mi s-o măritat cu Văsâle Capdămiel? Să vegeț voi șe-o făcut într-o zî la dișpensari Când s-o fost cotat dă ouă c-avea

Mă jur pe zeii din Olimp Și nimfele de prin Parnas Că pot călători în timp... Ce, uite, mă scobesc în nas!!!

în colțul roșu cineva își taie venele cu o sticlă de bere în colțul albastru altcineva și le înțeapă cu mai multă plăcere avantaj/primire decretă arbitrul cu un aer absent de

Un canibal, plin de emfaza, Zicea ca-i mort dupa femei... Brunete, blonde, nu conteaza (Cand sunt gatite cu...mujdei!)

Și-a vândut capra, vecinul, Însa are-o soțioară Căreia i-aș face plinul; De-aia tot mă rog să-i moară.

amintirea ei imi mângâia sufletul cum o petală de crin cu visele-n plete sorbeam spuma lactee de pe cerul senin vestea cea nașpa mi-a adus-o chiar curcubeul din țapul meu

Cred că toată lumea știe, Doar e-o veste publică: Studiul despre monarhie, Azi, mi se republică.

MÃRÞIȘOARE, MÃRÞIȘOARE… Definiția mărțișorului Simbolul care, vrei-nu vrei, Îți spune lucrurile-n față: Fidelitatea, la femei, Atârnă doar de-un fir de ață! *** Mărțișorul

dacă ochii tăi ar fi doar două oceane de albastru atunci ai fi oarbă dacă surâsul tău ar fi doar un șirag nesfârșit de perle atunci ai fi știrbă daca umbletul tău ar fi doar

Crește suma an de an Și mă-ntreb a cui e vina Că pe steagu-american Scrie astăzi…Made-n China?

La un bal mascat, pe-o fata, Deghizata-n balerina, A recunoscut-o-ndata... Dupa grupa sanguina.

MÃRÞIȘORUL - definiție Simbolul care, vrei-nu vrei, Îți spune lucrurile-n față: Fidelitatea -la femei- Atârnă doar de-un fir de ață. *** MÃRÞIȘOR - Pamelei Anderson Þi-aș

eu sunt un lup spânzurat de propriul urlet sălbatică liturghie a codrului arzând interior amiază de întuneric schimonoseală de înger martir în ziua a șasesuteșaizecișișasea din sinaxarul

\"Un om ce se pretinde cult, E bine să citească mult...\" I-a spus-o-n treacăt scriitorul Acelui ce-i citea...contorul!

amintirea ei imi mângâia sufletul cu o petală de crin cu visele-n plete sorbeam spuma lactee de pe cerul senin vestea cea nașpa mi-a adus-o chiar curcubeul din țapul meu

sărutând glezna subțire a nopții poetul se împrăștie în toate cele șasesuteșaizecișișase de zări ca un ghid turistic zelos moartea îl luă să-i arate mult-umblatele-i neumblate