Sorin Olariu

-Domnița mea cu păr bălai, Te-ntreb: cu dragostea, cum stai? -Stimate domn, eu stau cum vrei... În schimbu-a zece dolărei!

Bebelușa cea cochetă Molfăind dintr-o suzetă I-a făcut pe toți să zică: -Rușinică...rușinică!...

Tot luptandu-se ca leul, Cu coruptii, cum se stie, Adrian duce tot greul... Colo-n Cornu, la mosie!...

Un poet infatuat, Tot umbland pe \"interzis\", A murit accidentat... De masina lui de scris.

-Iubita mea cea mult visata Ai fost de-a dreptul minunata!... -Te cred, raspunse ea, cuminte, C-am exersat destul \'nainte!

Stau, privindu-i in natura Si ma-ntreb si eu asa: Care-o fi mai negru-n gura... Cainele sau...soacra-mea?!

Nu te-obosi de-acum \'nainte Să ne mai spui că ești ateu... Doar am văzut, ca președinte, Că nu ai nici un...Dumnezeu!

Rulând de-un car de ani pe-aici, Ne bagă în mormânt pe toți... Că-i moștenit de la bunici Și-l vom lăsa pentru nepoți!

Constat că-n lumea muzicală, Monica-i starul cel mai tare... Că-ntrece orișice rivală Când este vorba de...cântar(e)!

amintirea ei imi mângâia sufletul cum o petală de crin cu visele-n plete sorbeam spuma lactee de pe cerul senin vestea cea nașpa mi-a adus-o chiar curcubeul din țapul meu

Scufița Roșie-n pădure, Micuță, dulce și suavă, Strângea un cosuleț cu mure Pentru bunica ei, bolnavă. Si cum era cam dezbrăcată, Doar cu maiou și minijup, Mi se trezi, așa, deodată, Că

Când vezi românii, mii de mii, Cum fug de muncă și chiulesc, Te-ntrebi: de ce-am sărbători Intâi de Mai...Muncitoresc?

Nevasata mea e fără frică; Mă lasă și la \"una mică...\" N-o duce mintea de doi bani C-\"a mică\" are...\"opșpe\" ani!

Există-n lumea asta mare O țară fără-asemănare, O țară-n care, cum v-am spus, Sunt toate-așa, cu fundu-n sus, O țară-n care orice bou Este vedetă de talk-show, Iar cei de-a dreptul

pe umeri de nea cascadă de-ntuneric- părul fecioarei

Ii cade bine că-i roșcată... Ii cade bine că-i fardată... Dar ascultați la mine, șusta: Cu mult mai bine-i cade...fusta!

Când văd ce sâni ai, mamă, mamă... Mă cam cuprinde, zău, un dor Ca să mă las de epigramă Și să mă fac...pomicultor!

nu ceream nimic...stăteam doar două siluete păgâne ținându-ne de mâini la umbra copacului fără de sfârșit nu ceream nimic...nici foșnetul frunzelor nici mlădierea ierbii nici

Un canibal, plin de emfaza, Zicea ca-i mort dupa femei... Brunete, blonde, nu conteaza (Cand sunt gatite cu...mujdei!)

Nu ma prea cititi de-o vreme?... Las\' ca nu-i nici un necaz! Nu imi fac deloc probleme... Doar n-oi fi contor de gaz!

Cu pata pusă într-o seară Pe ochii ei scăpărători, Eu, pentru-o simplă Anișoară, Pierdui vreo șapte...anișori!