Sorin Olariu

Pe-n scaun electric l-ar fi vrut Aleșii noștri din popor, Dar pân\' la urmă a căzut Că nu-i prea bun conducător.

Prins de soața lui, sărmanul, Cu-o vecină jucăușă, Are capul cât bostanul... C-a uitat să-ncuie-o ușă!

Licitația s-a dus, Dar de-acum se știe Că acolo s-a produs O… găinărie.

nămeți înfloriți troienindu-mi inima înțurțurată

Râdem azi ca la un semn De limbajul lor de lemn, Însă cei cu gurile Ne-au tăiat pădurile.

L-am întrebat, cam plin de draci, De ce ia bani de la săraci, Dar ce răspuns să îmi transmită, Că mult stimatul domn e_vită? (după o idee de Ovidiu Creangă)

Cic-al nostru scump tezaur De-aia rușii ni-l luară: Cloșca cea cu pui de aur Avea gripa aviară.

lacrimile-mi `neaca ochii sufletul mi-e gol si trist nu vreau insa sa-mi plec fruntea la picioarele lui Crist rastignit fiind pe cruce suferinta-i fu in van lumea astazi se inchina la

atunci ei m-au azvârlit într-o lume străină simțeam cum îmi cresc părul unghiile și barba într-un ritm infernal aproape nepământesc din ceruri cădeau păsări uriașe cu aripi mari de

Dorim să știe cititorii Că totul merge după plan: De-acuma toți violatorii Vor fi săltați de un organ.

Să-ți fie clar că însuratul Pe-o mână-i cu zburdălnicia: “Cu cât mai tare scârțai patul, Cu-atât mai unsă-i căsnicia.”

Nu huliți regimul Kim Întrucât s-a dovedit Că e cel mai bun regim… Când e vorba de slăbit!

mi-e frică de lumină ca lemnului de cari ca frunzei de omidă ca focului de apă o brazdă-mi sapă ziua prin globii oculari la ceasul când fotonii din iriși se adapă străin devine

Privesc la țara mea, năuc, Iar plânsul iute mă îneacă: De răul celor ce-o conduc, Acum și codrii verzi ne pleacă!

E-atat de cocosat, bietul, Incat se spune despre el Ca si pentru-a spala parchetul Se suie pe un scaunel !...

-Domnița mea cu păr bălai, Te-ntreb: cu dragostea, cum stai? -Stimate domn, eu stau cum vrei... În schimbu-a zece dolărei!

Nu-i vreun mare handicap Dacă-ți crește-un corn în cap. Mult mai rău e și te frigi Dacă-ți cresc niște covrigi.

Poporul nostru milenar E cârmuit de-un marinar, De-aceea nici nu-i de mirare Că suferă de rău de mare.

Se-njură-n trafic, dar nu-i bai, Vă spun că-mi este foarte clar: Atunci când mâni atâția cai, Normal să-njuri ca un birjar!