Poezie
Atunci am murit prima oară
poem imperfect
1 min lectură·
Mediu
atunci
ei m-au azvârlit într-o
lume străină
simțeam
cum îmi cresc părul
unghiile și barba
într-un ritm infernal
aproape nepământesc
din ceruri cădeau păsări uriașe
cu aripi mari de sticlă
era ca un fel de iarnă
cristalină
cu ochi sticloși de hulubi
cu țurțuri albăstrii
și cu promoroaca strânsă-ntr-un
nechezat de inorog
anii mă înconjurau ca o
haită flămândă
de lupi
iar părul
unghiile și barba începeau să mă
strângă în ele
ca într-o crisalidă a
neputinței
care se închidea peste
mine peste tine
peste
ochii pământului
033.991
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Olariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Olariu. “Atunci am murit prima oară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-olariu/poezie/1816256/atunci-am-murit-prima-oaraComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ai descris plastic o “lume străină” în care timpul curge năvalnic, astfel că îți cresc “părul, unghiile și barba într-un ritm infernal”, o lume fragilă și casantă cu păsări ce au “aripi mari de sticlă”, o lume închisă ca o “crisalidă a neputinței” ce strânge în ea oamenii și pământul.
0
Poemul e bine conturat. Unele imagini imi par insa comune, uzitate prea des in ultimele decenii de poezie. Dar e un poem placut, usor de citit si care trezeste anumite stari raportate zilelor ce le parcurgem.
Cu placere, a citit LIM.
La multi ani!
Cu placere, a citit LIM.
La multi ani!
0

\"atunci
ei m-au azvârlit într-o
lume străină
simțeam
cum îmi cresc părul
unghiile și barba
într-un ritm infernal
aproape nepământesc\"
Surprinsă de conținut, sensibilitate, profunzime!
Bravo!