Ultimul Mare Preot

Comentariile sunt de prisos....Ce mai, imi placu mult!

va multumesc la amandoua, cu atit mai mult cu cit e o poezie de a mea de suflet, scrisa mai demult la moartea tatului meu, care a fost preot.

Imi pare rau, nu pot sa fiu in acest site alcumva decat critic.

Deci: mi se pare putin cam comuna, folosesti expresii consacrate deja (\"rugaciunile au apus demult inghetate pe buze\"), iar finalul, desi se vrea surprinzator, pare cumva previzibil.

As vrea sa intreb pe cel ce a dat steluta acestei poezii, care au fost ratiunile gestului sau. Poate ma voi dumiri si eu.

imi place.