Poezie
Șapte ani de acasă
-traducere din subdialectul bănățean-
1 min lectură·
Mediu
Dragii mei, de la o vreme cred că știți, e tare groasă:
Tineretul nu mai are ăia șapte ani d-acasă!...
Ce mi-ar place să fiu dascăl, să le dau la fiecare,
La nerozii ăștia tineri, câte-un patru la purtare!
Ascultați-mă pe mine, vreau să știe azi tot natul
Că de-o vreme tineretul face de rușine satul.
Nu vă zic nicio minciună... Să vedeți ce întâmplare
Am pațit în vara asta, de Sântămăria Mare!
Că m-am dus de dimineața, pentru-așa, vreun ceas sau două
Să mă rog ca tot creștinul la biserica cea nouă.
Și m-am tras mai la o parte, ca tot omul cel cuminte,
Să ascult cum se cuvine ce ne zice dom\' părinte.
Când colo, să vezi comedie: uite-așa, în graba mare,
Un copil intră \'năuntru dohănind dintr-o țigare!
Am rămas ca prostu-n ploaie și d-așa o grozăvie
Mi-au scăpat pe jos Playboy-ul și butelca de răchie!
045911
0
Șapce ani dă acasă
Text postat de ... Epigramist
-poezie în grai bănățean-
Drajii mei, dă la o vreme cred că șciț că-i tare groasă:
Cineretu nu măi are, ăia șapce ani d-acasă!...
Șî m-ar plașe să fiu dascăl, să le dau la fișcecare,
La narozî ășcia cineri, câce-un patru la purtare!
Ascultațî-mă pă mine, vreu să șcie az tot natu
Că d-o vreme cineretu fașe dă rușâne satu.
Nu vă zâc nișio minșiună, să vegeț șe întamplare
Am pațât în vara asta, dă Sântămăria Mare.
Că m-am dus dă gimineața, pântru-așa, v-un șeas o două
Să mă rog ca tot creșcinu la bisărica a nouă
Și m-am tras măi la o parce, ca tot omu al cumince,
Să ascult cum să cuvine șe ne zâșe dom părince.
Când colo, să vez comege: uice-așa, în graba mare
Un copil să bagă-nuntru dohănind dântr-o țâgare!
Am rămas ca prostu-n ploaie șî d-așa o grozăvie
M-or scăpat pă jios Pleiboiu și uiaga dă răchie!