Șapte ani de acasă

Șapce ani dă acasă

Text postat de ... Epigramist

-poezie în grai bănățean-


Drajii mei, dă la o vreme cred că șciț că-i tare groasă:
Cineretu nu măi are, ăia șapce ani d-acasă!...
Șî m-ar plașe să fiu dascăl, să le dau la fișcecare,
La narozî ășcia cineri, câce-un patru la purtare!

Ascultațî-mă pă mine, vreu să șcie az tot natu
Că d-o vreme cineretu fașe dă rușâne satu.
Nu vă zâc nișio minșiună, să vegeț șe întamplare
Am pațât în vara asta, dă Sântămăria Mare.

Că m-am dus dă gimineața, pântru-așa, v-un șeas o două
Să mă rog ca tot creșcinu la bisărica a nouă
Și m-am tras măi la o parce, ca tot omu al cumince,
Să ascult cum să cuvine șe ne zâșe dom părince.

Când colo, să vez comege: uice-așa, în graba mare
Un copil să bagă-nuntru dohănind dântr-o țâgare!
Am rămas ca prostu-n ploaie șî d-așa o grozăvie
M-or scăpat pă jios Pleiboiu și uiaga dă răchie!

Excelente poeziile tale in grai banatean. Cred ca cel mai mult imi place atmosfera de autentic, dincolo de poanta care suprinde si amuza intotdeauna.

\"Să vegeți\" - de tradus :)

N-avea șapce ani d-acasă,ai șâ tu o țâr dreptace
Zâșie lumea șie-l cunoașce, că-i dă șasă-jumătace,
Iar pă cini ce plânjie-o babă,creginșioasă-o țâr pilită,
Că ț-ai piert în strană visu șâ iaga cu-apă sfințâtă.

Pentru-o clipă am uitat
Că mă aflu în biserică,
De surpriză-am fluierat
Ca Sorin în cea Americă!