d\'ale guvernarii

D-ale Guvernării (mult) după I.L. Caragiale SCENA I IORDACHE (șade pe un scaun și dă un brici la piatră, fredonând): \"Și mă cere, mamă, cere. - Cine dracu te mai cere? -Și mă cere d-un bărbier...\" PAMPON (intrând prin fund): Aici e cabinetul primului ministru?... IORDACHE (sculându-se politicos): Da, poftiți... Pentru postul de ministru? PAMPON: Nu. Nimic... IORDACHE: Atunci, poate un secretar de stat, ceva? PAMPON: Eu nu mă încurc niciodată cu chestii de-astea, pentru că sufăr de... IORDACHE: De rău de demitere?... PAMPON: Ei, nu... sufăr de bătăi... IORDACHE: De bătăi?... Știi cum le... PAMPON: Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu vreau să fiu ministru pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înțelege odată că n-am venit pentru alișveriș! IORDACHE: Atunci, pentru ce? PAMPON: Am o trebuință cu primu’ ministru... Nu cumva ești d-ta? IORDACHE: Nu, eu sînt șefu’ de cabinet... PAMPON: Dl. Călin nu este aici? IORDACHE: Nu domnule; îl aștept: trebuie să vie foarte curând... PAMPON: Atunci îl aștept și eu... Se poate? IORDACHE: De ce nu? Poftiți... (Îi dă un scaun.) PAMPON (după o mică pauză): Mă rog, de la d-voastră se trimit și bilete? IORDACHE: Da, da’ numai discret și neoficial! PAMPON: Și biletele le aveți cu o pecetie, ca ăsta? (arată biletul pe care-l scoate din portofel.) IORDACHE: Nu... ăsta este din ale vechi, din vechea guvernare; gândesc că numai ăsta a mai rămas. (îl examinează.) Pesemne că d-ta ai primit biletul ăsta demult și ai plecat din Cabinet. Trebuie să vi-l schimbăm; pe astea le-am tras din circulație. PAMPON (punând biletul la loc): Nu; e altceva cu biletul ăsta... IORDACHE: Până acu vreo trei ani le aveam așa, pentru iconomie adică: punea primu’ ministru pecetea pe o bucată de hârtie ori de mucava, și pe urmă la fiecare remaniere trăgeam cu cerneală o dungă, până se făcea douăsprece ministere. Acu, pentru că ni s-a întâmplat o istorie cu un client politic, a hotărât premierul să dea la tipografie să i le facă cu numere: l-am numit? Þac! Îi tai numărul. PAMPON: Cu un client politic? Ce istorie? IORDACHE: Al dracului barosanul! Închipuiește-ți d-ta! Lua un minister. Îl numeai, trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marți; bun! Joi, iar o dungă; sâmbătă, alta: trei dungi. Marțea ailaltă, te uitai la bilet: numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una; una și cu una două. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei; bun! Marțea ailaltă... biletul alb. PAMPON: Alb? IORDACHE: De tot... PAMPON: Cum asta? IORDACHE: Așteaptă să vezi, că e frumoasă... A mers așa preț de vreo zece luni de zile, până să băgăm noi de seamă... Clienți politici mulți... l-ai servit, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, și nu-i mai ții altă socoteală. PAMPON: Ei, în sfârșitul sfârșitului ce era? IORDACHE: Stăi să vezi. Al dracului, conu’ Dinu! Asta era într-o sâmbătă. Marți dimineața, altă dungă; - dar acum le însemnam și cu tibișir pe pervazul ușii; - două; joi alta, trei,... sâmbătă alta... PAMPON (cam impacientat): Patru... IORDACHE: Joi... PAMPON: Ei! Spune odată, că n-am vreme de stat! IORDACHE: Parcă ziceai că aștepți pe primu’ ministru... PAMPON: Bine, îl aștept, dar spune odată. IORDACHE: Ei! Prin urmare, ștergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor, de la rafinărie. PAMPON: Și cum a rămas? IORDACHE: N-a vrut dl. Președinte să facă scandal, măcar că era de un procuror ceva. Dl. Președinte, știi, mai galant, i-a luat biletul și vreo cinci miliarde câți i-avea în buzunar, i-a făcut un moral bun, din porc și din măgar nu l-a mai scos, i-a tras vreo două palme și l-a dat pe ușe afară... PAMPON (care a ascultat cu atenție, ca lovit de o inspirație): A! Ce idee mi-a venit! Reeșalonările, scutirile de taxe, ștergerea datoriilor, temporizarea anchetelor!...Conu’ Dinu!... Da!... Zici că biletele astea le-ați tras din circulație de mai bine de trei ani? IORDACHE: Da. PAMPON: Zici că primu’ ministru a luat înapoi biletul cu scamatoria de la dl. Președinte?... IORDACHE: Da... PAMPON: Ei? Și Premierul, în vreme de treizeci de luni cât ne-a tras pe sfoară, numai un bilet a trimis?... IORDACHE: Știu și eu? PAMPON: Era peste putință. Atunci ar fi băgat de seamă mai degrabă Președintele... Ia adu-ți aminte bine. IORDACHE: De unde să-mi aduc aminte!... E de mult... PAMPON: A! Ce idee! Să vedem! Mă duc... mă întorc numaidecât... Spune-i lui d. Călin și lui conu’ Dinu că am să le vorbesc... Viu cât mai degrabă. (iese în fund.) A! Pardon!..