(1. Săracii se înmulțesc mai repede: ei dau mai multe suflete pentru Rai.
2. Dacă există o competiție între Rai și Iad pentru sufletele oamenilor, înseamnă că acestea sunt în număr limitat. Altfel
adevărul nu izvorăște
din orice/
așa cum dumnezeu
nu te iartă
pentru
orice.
așa cum iubirea nu poate rodi
orice măslin;
sau cum boala mă va opri
să vin –
(voi sosi
când te îmbraci cu hainele obiectelor, cineva
râde! e o ființă imobiliară, cumva,... nu ai cum s-o surprinzi
printre etaje! poate la
5! unde este cifra magică a
adevărului dureros: dumnezeu
*
toate liniile erau rotunde. lumea
începea din hârtii, din fabricile ovale
ori din grădinile lui dumnezeu.
iubire! ohoo!
*
câtă dreptate
au lucrurile să
lucirile amintirii redesenează chipul stăpânei lor!
norul vulcanic împinge de la spate popoarele migratoare - cenuşiu, uruind ameninţător -
cu o viteză din ce în ce mai mare.
(gând al puterii
*
durerea vine din interiorul burții...
monstrul este subpământean, întunericul
albastru.
*
din ce în ce
mai puțină
frică de câine.
amin!
*
iarna. la
un moment dat
(culoare.
cald pierdută între blocuri, în aroma
mâncării. fata visată de eroi,
în grădinile școlii, printre straturi
păzite de oamenii văii –)
zvâcnirea; atâta așteptare
picurată în gâtul
etajul la care mor porumbeii
l-am locuit într-una din vieți -
luptă albastră - troia lovită de aheii
ce pândiseră-n țărmuri; clipind din parapeți
nu aveau farduri - neputincioşi
*
poezia, forma sindicalizată a morților;
însingurarea este o mimare a sfințeniei -
*
etajul 5 al insulei -
totul pare o minciună! - binoclul
ticăloșiei -
dansând
se despoaie
+
așa, da! să fii beat: în existența
fără alcool - el era prea ieftin
sau prea scump
la cofetăria din sf. maria;
noi știm, noi am văzut!
între felinarele orașului și luminile
casei
Lumea în care trăim este așa: regiunile bogate au atins nivelul respectiv de dezvoltare pe seama celor mai sărace (A.G. Frank), iar subdezvoltarea nu este o formă simplă de întârziere istorică, ci un
*
minusul rupturii – înainte
de privirea mânioasă; -
cât să te
iubească și dumnezeu?
*
cum să scap, cum
să scap
de cele trei fire
de păr –
care sunt multe în farfuria cu
cenuşie alergare, se zbate către sine,
eu sunt bine
mamă, de sprâncene mă-ntorc către tine
chiar dacă tu nu vezi...
cuvântul se naşte din blana udă de câine,
nimeni de alungire nu
linişte, ireală ca o nebunie,
acesta-i tărâmul morții? pe cine
să chemi în ajutor, să te
aperi, cădere dulce
vinete ierburi
parcuri straniu
trebuie să hrănesc
obiectele -
e seară.
le strig pe nume, dar unele,
vai, nu răspund! - dumenzeu le-a
născut mai greu,
l-a durut
mai mult - travaliu chinuit pe care
noi,
*
momentul otrăvurilor.
clinchet al ciocnirii valențelor
apetente. cuvinte surori - el
*
până când.
nu voi mai avea nevoie de
nicio tradiție.
- curbura
obosire.
cu duioșie m-am aplecat peste carnea
acelor vremuri.
veneam dinspre școală.
păsările călătoare plecau. pe după nori lipsea
îmbrățișarea stelară.
albastru pământul. pântecul
până unde se poate mima existența?
până la colțul străzii?
cum se numește? e femeia învingătoare
din
visurile mele?
poate îmbrăcămintea de iarnă?
frizeria, ori magazinul de
cade fulgul de zăpadă,
vin copiii să-l culeagă,
să îl pună în livadă,
să crească, să se dospească,
până mâine să-nflorească
de gheață dumnezeiască -
poate-aduce de Crăciun
- în grădină, sub
lumina a inundat satele judeţului giurgiu. prin căldura strălucitoare, aproape carnală, căutăm cetatea argedava, prima capitală a regelui burebista. o găsim în apropierea localităţii novaci.
„aici
eram trei. cărarea se lărgise brusc
și nimeni nu ne dădea locul
înspre arătare. atâta lumină
încât orbiserăm de sfântă
alergare.
aha!
pe ziduri, ca o cucuvea
doar omul cu
poezia de dimineață iubito, tristă mirare
pe unde am umblat
nu am văzut nici un mexican - i-am strigat
și nu mi-au răspuns, ierburile erau
prea înalte, ce era să fac?
SG