Sorin Coadă

Celulă alaiul zilelor fără flori la fereastră rumeguș al abilității de ticluire a unei scrisori fără sfârșitul cernelii fără

PROFIL Arcușul limpezimii și durată De susur crud, pângăritor Pribeag sărut pe-o frunză întinată Pe stei de vis nepăsător Pieziș

Premergător Întinatul din ochii

ADÂNCIND ...tinerețea ascunzând zvonul pajiștilor stinse în clipele

CRISALIDA ...inimii tace în imaginea pustiirii dețesută de glasul mulțimii frunzișului răscolit

FALUN Sugerat de marea fecundă în debitul luminii pierdute seve ale morții scintilații facile cu pescăruși posedați de furtună așteaptă unica , nemângâiata

Rânced Defrișez poleiala simțurilor În fojgăiala termitelor Năclăite în noroiul frunții În chesonul curcubeului Pe arcușul plânsului... Plaurii amintirilor Alunecă

Porumbeii Numai cu ei putem plânge plutind S-ascund în propriul zbor Necuprinși Osteniți în patima oglindirii În geana de cer purpuriu Îi ascult în tăcerea

PRAG Toamnă albastră pe buze moarte de iubită În umbrele tăcerii privegheam în doi Pe voaluri sepulcrale de tămâie Ne răsădeam clipirea orelor din noi Și-ți