Adâncind

Cu un mai bun autocontrol, poezia ar fi trecut de Atelier. O serie de fulgere poetice, imposibil de ignorat, dintre care aleg „făgăduieli glasate” și „visuri în petale de fluturi”. Metafore bune, dar la ce folosesc ? Pietrele prețioase sunt montate pe ceva. Și mai vin și ciudățeniile : „tortul sinuciderii” (un tort de care n-a auzit nimeni, de pe la noi), „cămilirea iacului” (este o încrucișare dintre cămilă și iac ? este folosirea iacului în loc de cămilă ?), „tibeturile râmelor degerate” (asta pentru că iacul trăiește în Tibet *?). Apoi nu mai treceți titlul în textul poeziei. Aveți sigur talent, rămâne să-l folosiți și cum trebuie. Eu vă doresc succes.