sophie polansky

ce e fain aici e tocmai tonul vocii. esti tu, dar un tu care e relaxant, relateaza, ca un soi de declaratie, dar mi se pare ca ai renuntat putin la vocea aia subiectiva, din alte texte, si ca de aici incepe altceva. mai matur.

Si am uitat de strofa de inceput care are o frumusete atat de simpla, de discreta, putina poezie se strecoara aici. Bine surprinsa acea asteptare, un realism demn de invidiat! Aici si asa mi-ar placea sa ajungi/fii.

ah, ce fain e! voiam sa nu se mai termine!
imi place mult acest personaj-liant, ceasca de ceai, ceaiul, aceasta sursa de incalzire, topire discreta, care poate trece sau nu neobservata.
e reusita secventa cu termosul, mergi bine pe atmosfera, imi si placea stau acolo intre voi, la apa dulce eu as fi insitat, era un detaiu iesit din poveste pe care nu l-ai exploatat.

calatoria asta ( atat de simpla!) a cestii de ceai prin lumea cartierului, e ca un cantec de leagan. pesemne ca beati ceai de tei. placut mult si secventa din magazin, e foarte vizual si asta ma cucereste. Plus detaliul acela aproape afectuos cand spui ca el bea din capacul termosului. Felicitari.

si titlul e fain, mi-ar fi placut sa-l fi dezvoltat.

mari reticiente la acel miros de cafea din privire, dar e un poem frumos si curat, \"ca lacrima\', are forta si curge firesc. e chiar putin revoltat poemul tau, ceea ce da o anume atmosfera, putin nostalgic, putin din alt timp, putin filmic. apreciez atentia pentru detaliile asamblate ca-ntr-un puzzle. ti-a reusit. acum sa privim!

Un text frumos, curat, aproape ca as fi zis ca l-as fi scris eu; imi place mult cum apare fiecare chip, parca tot ce este in jur pluteste; cred ca ai pus totusi un accent prea mare pe acele flori, la final ma refer. Cred ca mergea bine si la prezent, dar acest trecut accentueaza nostalgia, urmele timpului, memoria.
Daca l-as fi scris eu, as fi inchiat textul asa:
\"se stingeau luminile toate
mă îmbrăcam în rochia cu buline a mamei
așteptam.\"

M-a facut sa zambesc, e un pic sarcastic poemul. Mi-a placut tonul acesta putin lejer, a l\'americaine, si finalul sec, dar nu ma impac de fel cu tejgheaua aceea cu trairi, sau ce-o duce.

daca s-ar asuma

Ce-i drept, textul asta a avut un efect. Am cautat melodia, am ascultat-o.
Mi-a placut, m-a atras cumva repetitia asta cu melodia, incantatia, poate fi orice de la mantra la blocaj.

Strofa cu messul nu cred ca era necesara La nivel de structura nu prea am ce sa reprosez pt ca ma simt confortabil cand trec prin text, dar chiar inceputul poemului cu fazele astea de trend si limbaj( \"cu lecturi & memorat lucruri like\") nu prea ma prind pe mine. Cred ca textul putea merge chiar un pic in zona asta \"“ce-i chinuie dracii p-ăștia maică”
“ne chinuie” zic
și varul ca ninsoarea peste noi în miez de vară
de la bas
în pereți
apoi în piept
în anotimpul în care vin pizdele la oraș
doar pentru un anotimp\", fara ultimul vers, nu-i necesar si e cliseu.

M-a surprins placut textul pentru acest discurs aiuristic-ambiguu-lucid care isi tine rotitele pe drum drept pana la final.
Acea inchiere cu \"poate beti\" nu cred ca merge, eu ma asteptam la ceva light intr-adevar dar nu derizoriu.

In sfarsit, mi-ar placea s-ar asuma anumite secvente de aici si nu ar fi neaprat prezentate la nivel de conversatie gen, you know, sa trecem putin peste derizoriu & banal.

Da, asa o si vedeam. Imi place mult.

E fain ce incerci, numai ca te repeti si se duce din efect.
As reduce din verbele din primul vers, as exclude nu avem fete, poate sa ramana cred doar in final. si poate ar fi mers si ceva semne de punctuatie, eu am simtit nevoia.

de abia pe la jumatate incepe sa prinda contur.
daca ai fi largit un pic mai multlumea acestui domn, era si mai ok.
are ceva din atmosfera lui kafka si ceva din filmele kirei muratova.
dar, stangaciile inca se vad, in special in partea de inceput.

imi place atmosfera intima si melancolia din final, pacat ca nu ai vrut sa-l continui, sa-l umpli.

Da, m-am uitat acum, asa e. e frumos, pacat ca ai comentariile inchise. spor.

incepusesi bine, dar ai stricat cu acel lacat. e prea uzat si gratuit ca sa il lasi, sa il pastrezi.
ai avut un text de dragoste la un moment dat pe care l-ai sters. era bun. era frumos.
imi place ce faci in ultima vreme, desi este evident ca nu esti deloc pe picioarele tale.spor!

mi-a adus aminte de textul meu marlboro gold si am zambit.
e putin grav, putin senin. mi-ar fi placut ca penultimul vers sa fie mai putin sugubat, parca.

Nu stiu ce sa zic.ideea de pastrare exista oricum.cred ca era importanta nu ideea ca tii acolo ceva sau ca e captiv ,ci ce se afla acolo.eu initial ma gandisem ca vei spune ceva legat de imaginea saltelei,detinutilor,a casei. Cu masa e ok,numai ca parca as fi vrut altfel exprimata imaginea cu balta.mai expresiv,primaveratic,ca sa zic asa.

Imaginea cu pietricelele.

Mare pacat,zic eu ca nu ai acordat toata atentia la anumite versuri.de ex.cel cu masa si imagonea baltii,e conturat cumva neglijent si nu autosuficient.finalul e grabit,nu merita sa repeti acolo imaginea.chiar credeam ca finalul va fi cireasa de pe tort.ce era in cutie era f important.dar on rest,acuratetea m-a convins.

Da,acolo atrage atentia,unde a subliniat si ilinca si in pofida unor scapari si concluziilor,textul are plusurile lui,epateaza putin,dar e in regula.te vei scapa de ele pe drum.mi-a placut.