ai bagatelizat până într-atât
ideea de moarte
încât până și o fricoasă ca mine
a ajuns să-i deseneze sub bărbie
pene de păun în loc de oase
să-i îndese trandafiri în găvanele ochilor
și s-o
Un fir subțire-i viața... ce durere
să simți că pierzi ce greu ai câștigat
măcar te ține drept, neclătinat
și poartă-ți greaua cruce în tăcere
La poarta ta pustiul s-a-ncuibat
și gustul gurii
să-mi dai cu var stins proaspăt
cărarea pietruită de umbletu-mi pribeag
cămările-n albastru din cel limpede, ceriu
și-apoi, adu-i pe toți ai mei în prag
al căror chip pierdut demult,
dragostea dintre noi plutea întotdeauna
ca un fluture azuriu beat de o rază fierbinte
nu se putea descrie prin viu grai
nici măcar nu încercam vreunul dintre noi
de teamă că aerul s-ar sparge în
într-o noapte în care Luna
mă ducea încă o dată târâș prin locuri
despre care începusem să înțeleg
că mă așteaptă să-mi închei peripluul
zadarnic dar fascinant
am zărit în atelierul meu
SC