Motto:
Ernest Hemingway : Omul poate fi nimicit, dar nu înfrânt.
De două zile nu se mai întâmplă nimic. Se pare că norocul e plecat în concediu fără plată.
De ce nu vând, nu știu, marfa mea e
Într-o zi de joi cu data de 13, Dan plecă din S. spre T., tocmai să-i ducă Otiliei vestea mutării, printre altele.
La vreo 40 km de la ieșirea din oraș, pe șoseaua foarte aglomerată văzu o mașină
În cele trei zile petrecute la munte au avut parte de distracție și multă iubire cei doi îndrăgostiți, împreună cu prietenii Otiliei. Tinerii nu făceau nici o diferență, încadrându-l imediat în grup
A doua lor întâlnire avusese loc în orașul T. unde studia fata.
- Otilia sosesc vineri, iubita mea cu ochii de smarald. Abia aștept să te pot strânge în brațe, să-ți strivesc trupul de al meu, scria
În sâmbăta aceea, familia Ciurea completă, Dan, Angela și cei doi copii Andrei și Raluca, coborau din mașina lor în fața Casei de Cultură, la intrarea B, în holul mic. Stupefacție enormă se putea
Miresmele de iubire ale vântului îmbată tot: gândul și privirea, iarba și frunza, marea și țărmul. Actor sau spectator sunt tot una, plătesc la fel tribut inimii ce au lăsat-o să zburde fără
Teiul din fața blocului, sădit de primii locatari, crescuse înalt, încât ramurile lui depășeau cele patru etaje. Era oaza de parfum printre țevile de eșapament, umbră pentru bănci și habitatul
După un an de căsătorie, cei doi se vedeau din ce în ce mai rar, locuind în aceeași casă. Marta era ocupată cu tot felul de comisii ale femeilor, acte de binefacere, întruniri, coafor, cosmetică,
Grigore trăia fericirea începutului de amor lângă o femeie tânără și frumoasă, mai tânără cu 20 de ani decât el, căldura căminului, precum și dragostea reciprocă pentru un fiu pe care nu l-a avut
Sfârșitul de săptămână îl petrecu tot cu cei doi, la o cabană din apropierea orașului. Era un trio perfect: Mihnea un adolescent serios, inteligent, bine educat, cu gândirea mult mai matură decât
Încântați, a doua zi merseră să ia niște bani din banca, să aibă ceva palpabil în buzunar. Contrar așteptărilor, prezența lor la casierie făcu vâlvă, oficianta îi conduse direct la directorul
Grig o sună pe Marta după vreo trei zile, pentru a nu dori să pară prea insistent.
- Domnule, am impresia că nu te interesează prea mult acești bani, răspunse imediat femeia de la celălalt capăt
Soarele dogorea cu putere încă în luna august, asfaltul lucea în lumina lui, iar frunzele platanilor ce străjuiau strada erau pline de praf, de abia reușeau să facă umbră trotuarului.
Orașul
În seara revelionului, Vasile îi invită pe cei doi, pe Sabina și pe Dinu într-o casă destul de arătoasă, în oraș, dar cele patru camere ale casei, erau goale. Nu aveau decât câte o sobă de terecota
Luna noiembrie veni odată cu iarna. O ninsoare de câteva ore așternu covor alb în grădina Sabinei, peste casă, peste pomii goi. Crengile plângeau încovoiate sub greutatea fulgilor de nea, așternut
În următoarele zile, Vofi cu încă vreo cinci prieteni, motocicliști-hipioți și-au pus corturile în apropierea casei Sabinei, după o mică colină, unde era un izvor amenajat de un general, al
Peste două săptămâni veni vacața mare și Sabina rămânea cu gospodăria: cumpărături, chiverniseala banilor, gătit, curățenie și hobiul ei, cultivarea florilor. În timpul liber citea; ce-i trebuia
În sâmbăta urmatoare era sarbătoarea narciselor, însă Sabina și Dinu nu puteau merge, deoarece fratele ei lucra.
- Mamă, mă duc și eu cu fete și băieți... cu colegii, în Poiana Narciselor? întrebă
Duminica, cei doi tineri gătiți cum se putea mai bine se duceau în oraș, se plimbau pe centru, cu alți tineri de vârsta lor și căutau sălile de dans.
- Haideți mă, la Elita, zicea unul.
- E mai
Orașele din Depresiunea Transilvaniei sunt așezate pe coline, în forma reliefului de deal-vale-deal, într-o șerpuire continuă. La începutul lunii mai, ramurile pomilor de pe dealuri gem sub flori
Se iveau zorile. Pia era dezorientată. Nu știa imediat unde se află, dar și-a revenit destul de repede și drumul pe jos până acasă îi făcu bine.
Emil nu dormea, stătea cu lumina aprinsă, parcă
Zilele treceau destul de repede, se părea că totul se încheiase după niște discuții cu un procuror, care înțelese nevinovăția ei și că Mioara se sinucisese.
Intre Pia și Emil se închegase o
Adresa o găsiră, dar satul natal era undeva prin nordul Modovei, telefon prin apropiere nu era, satul nu figura pe hartă. Singura posibilitate era telegrama, dar nici asta nu se știa când va ajunge.
Trecură vreo șase luni de când Mioara își eliberă conștiința în fața prietenei sale.
Veni iarna, dar una blândă, cum de fapt erau în sudul țării. Totuși, un strat de zăpadă subțire se întinse
